tripmood

desi anul acesta argentina, columbia, mexico si chile celebreaza 200 de ani de independenta, istoria si politica face ca argentina sa fie inca plina de spiritul revolutionar, copiii si nepotii lui che dorind sa tina flacara aprinsa mereu, ca sa nu uite si sa nu repete.

astazi am avut norocul sa gustam un pic din spiritul revolutionar pentru ca azi se sarbatoreste memoria adevarului si justitiei, data in care (24 martie), in 1976, a avut loc lovitura de stat data de fortele armate care au inceput atunci dictatura militara, considerata o perioada neagra si ingrozitoare din istoria argentinei. la ora 17.00 aveam in plan sa mergem in centrul orasului unde aveau loc marsuri, tot felul de spectacole, discursuri mai mult sau mai putin politice. ne-am trezit, ca si malena, destul de tarziu, aproape de ora 13.00 am iesit sa mancam la un restaurant cu mancare tipica pentru nordul argentinei, pe care nu vom avea ocazia sa il vizitam. malena a insistat sa incercam mancarea specifica zonei si asa am si facut. am gustat tamale si chorizo fiert cu legume. tamale sunt un fel de mamaliga cu umplutura cu carne. ai la final un fel de placinta cu carne si legume, dar in invelis de mamaliga tare, infasurate in frunze de porumb. mai intai sunt fierte si apoi prajite pe gratar. cu burta plina am plecat sa ne luam aparatul foto si am pornit spre centru. am mers o buna bucata de drum pe jos, pana la cea mai veche linie de metrou din buenos aires, am luat un metrou care este norocosul posesor al unor vagoane istorice si am ajuns in jur de 6 in centrul orasului. aici lumea o parte pleca deja, dupa marsul oficial, o parte se indrepta spre scena din piata de mayo. tineri si batrani, cu steaguri in mana, mame indoliate, purtand poza copiilor disparuti in timpul ocupatiei militare, inca in asteptarea, macar, a mormantului, politisti pregatiti pentru situatii de urgenta, graffiti proaspat si afise cu promisiunea ca toate astea nu se vor uita… o imagine foarte diferita de ce vazusem pana atunci, o imagine impresionanta si care ne-a facut sa ne gandim la revolutia noastra, la intrebarile noastre care nu au raspuns si durerea pe care orice fel de abuz de putere o aduce in vietile oamenilor. ti se umezesc ochii pentru ca vezi cat e de vie emotia si durerea, vezi cat de uniti si totusi cat de despartiti de partide politice sunt oamenii. vezi cum intr-un colt al lumii, aceeeasi ideologie politica a facut bine, iar in altul a adus atata suferinta. nu conteaza decat umanitatea, unora, constiinta, altora, credinta, poate, sufletul bun, care ne ajuta sa distingem intre bine si rau si oamenii pot alege sa faca bine sau rau, mereu.

ascultam discursul unei mame care face parte din grupul mamelor din piata de mayo, femei care si-au pierdut copii si care, inca din timpul ocupatiei, nu au incetat sa ii caute, sa ii astepte, sa isi doreasca doar sa ii ingroape cum se cuvine. ocupatia militara, pe langa morti, a adus si 30000 de disparuti; cu toate astea, sunt multi care considera ca aceea a fost democratia adevarata, ca a eliberat argentina de sub comunismul care omora poporul. si aici, ca si in iordania, tinerii isi cunosc istoria, sunt foarte pasionati de politica, sunt foarte informati si foarte aprinsi. pentru cei ca si malena, ocupatiile militare sunt niste atrocitati si oamenii care sustin contrariul, niste ignoranti. dragostea pentru peron, pentru ce a facut eva, pentru perioadele acelea care au fost considerate epocile de dezvoltare si crestere ale tarii, este inca atat de puternica, atat de prezenta inca. le admiram implicarea, simtul initiativei… sunt oameni foarte pasionali si se vede asta si dintr-o simpla discutie la bere despre fotbal, dulce de leche, che, eva si cateva alte subiecte, mandrie nationala.

ne-am intalnit aici din nou cu dana si cu o alta prietena, vickie, care este designer de bijuterii. impreuna cu ele vom merge la un concert si o lansare de carte, incepand cu ora 09.00 seara. lumea e destul de atenta la discuri, aplauda des si zgomotos, chiar si cei mai tineri, iar concertele sunt doar un punct de respiro pentru urmatoarea prelegere. lumea bea bere, mananca alune in crusta de zahar, au acadele (din cate am inteles ca si cocosii nostri) si majoritatea grupurilor impart o cana de mate cu cate unul sau mai multe termosuri sub brat

am plecat de aici catre primul concert. pe drum ne-am oprit sa mancam un hotdog argentinian si sa bem o bere. concertul a fost slabut, dar am stat pana la sfarsit. am plecat in a doua locatie, unde am gasit un bar foarte posh, extrem de intunecat si cateva carti expuse sub lumina unei lanterne. asa ca nu am stat mult, dar putem spune ca am vazut un pic din viata de noapte a buenos aires. cum ieri nu am apucat sa gustam din tango, maine seara, malena ne-a promis o reprezentatie speciala de tango, intre ea si tatal ei de-abia asteptam. am ajuns acasa in jur de 12.00 si ne odihim pentru ca maine vom fi foarte mult pe drum. plecam spre uruguay si ne si intoarcem in aceeasi zi, avand aproape 7 ore de drum. am inteles de la malena ca oamenii acolo sunt foarte de treaba si vom vizita un orasel extrem de mic, foarte colonial, specific pentru zona si vechime.