tripmood

dupa un zbor lung, putin incomod (desi cu multe facilitati, intr-un avion mare, scaunele nu au cum sa fie comode pentru somn decat daca esti la business class), am ajuns in hong kong. aeroportul e enorm, extrem de mare, cu serviciu de tren de la sosiri pana la locul de unde iti ei bagajul si treci prin vama.

jirina (a se citi irina ), din cehia, trebuia sa fie gazda noastra in hong kong. s-a imbolnavit si a vorbit cu un prieten de-al ei, allan (originar din hong kong, cu studii in anglia si canada) sa ne gazduiasca el. intr-un fel, desi nu il cunoasteam pe allan, ne-am bucurat ca este localnic si eram entuziasmati ca vom afla informatii de la o sursa acreditata.

l-am sunat pe allan si l-am trezit. ora lor era 12.40. se culcase la 5 pentru lucrase tarziu. ne-a zis sa il asteptam la o cafenea pentru ca urma sa vina sa ne ia. sta aproape de aeroport si asta ne-a bucurat. mi-am luat o cafea, tako un corn dulce si cele 30 de minute au trecut foarte usor pentru ne-am uitat la avioane decoland, la stirile de pe cnn si la oamenii din jur. cum suntem deja la a patra tara, ne dam seama ca devine tot mai putin credibil ca suntem intr-un loc. da, suntem in hong kong…suna ciudat si totusi suntem aici

allan a venit dupa noi si pare grabit. ne explica ca totul se intampla repede in hong kong si ca timpul costa foarte mult aici. dupa experienta iordania si india, unde lucrurile stateau fix pe dos, ne e putin greu sa fim rapizi si avem senzatia ca noi stam pe loc in timp ce toti din jurul nostru sunt extrem de rapizi si eficienti. allan e un tanar de 24 de ani care a calatorit mult, cu si fara aiesec, si vorbeste engleza cu un accent britanic, atunci cand vrea . si hong kong a fost colonie englezeasca. ca si in india ne asteptam ca multa lume sa vorbeasca engleza. exista doua tipuri de oameni ai hong kong -ului (people of hong kong, nu chinezi): cei care sunt foarte legati de business si care sunt extrem de vesternalizati si cei traditionali, carora nu le plac strainii, nu stiu sa vorbeasca sau refuza sa vorbeasca engleza, chiar daca stiu. allan e foarte descurcaret, drept urmare avem parte de transport gratuit – un microbuz apartinand novotel care face curse aeroport-hotel din 30 in 30 de minute. in mod normal, e dedicat clientilor, insa soferul nu iti cere rezervarea iar cum aici hotelurile mari sunt legate tot timpul ca cate un mall imens si multa lume misuna, te poti pierde in multime

am ajuns repede la el in bloc, traversand mall-ul si mergand pe o pasarela. ne spunea ca pentru el e usor sa mearga numai prin zone acoperite, de la masina pana la el acasa, fiind ferit de soarele (care aici e dogoritor) si ploaie (care e de obicei mocaneasca si lunga). noi am nimerit fix intr-o perioada cand este foarte frig. intr-un fel e mai bine si pentru ca e mai putin umed. apartamentul lui allan este intr-un bloc foarte elegant, cu portar si agent de securitate, zone comune cu sauna, piscina, sala de sport, de citit si de muzica, echipata cu un pian. apartamentul e mic si aflam ca aici apartamentele sunt extrem de scumpe. pentru 20 de metrii patrati poti plati si 300.000 euro. incepem sa povestim despre locurile pe care trebuie sa le facem cat suntem aici. ne pune un filmulet, care pe langa faptul ca e un pic cheesy, e o trecere in revista foarte draguta a atractiilor din hong kong:

ne facem o lista si apucam sa facem un dus scurt inainte sa plecam in oras. luam metroul si ajungem in centru, pe insula principala, in 20 de minute. aici, din nou intr-un mall (80 la suta din statiile de metro sunt localizate in mall-uri) ne intalnim cu connie, o prietena de-a lui allan. amandoi au fost in romania. connie la o conferinta aiesec in iasi, iar allan intr-un traineeship in bucuresti. stiu sa spuna cateva cuvinte in romana si discutam despre asemanarile dintre cele doua tari. si aici chelnerii pot fi nepoliticosi aflam ca, pe langa cursele de cai (de care stiam), shopping-ul este cel mai popular sport in hong kong. au multi turisti din china si spun ca pot distinge intre oamenii din hong kong si chinezi, lucru pe care noi nu-l putem face deloc. mall-urile sunt pline de oameni, magazinele au, unele, cozi afara. cum inca se sarbatoreste noul an, multe magazine micute si businessuri de familie sunt inchise. copacei cu mandarine sunt peste tot, ca simbol al bunastarii noului an. la fel sunt si ciresi infloriti (nu stiu cum fac asta pentru cei care nu sunt de plastic) si multe fanioane pe strazi cu diferite urari. una dintre mancarurile traditionale pentru ei de anul este este prajitura de orez si am stabilit ca facem schimb de retete: noi orez cu lapte, iar ei prajitura cu orez. majoritatea chinezilor sunt lactozintoleranti, asa ca laptele nu este un aliment foarte comun, se gaseste dar mai greu si mai scump. oricum, spre deosebire de india, supermarketurile sunt la fiecare colt.

LA MULTI ANI, DAN!!!!

plecam toti patru in orasul vechi. pentru ca ne era tuturor foame ne-am oprit in partea veche, traditionala a orasului, la un bol de taitei. intr-un restaurant mic, dar plin, unde toata lumea manca numai taitei, ne-am exersat si noi degetele pe betisoare. tako se descurca foarte bine si, chiar daca se plange din cand in cand de dureri de degete , mananca constant. la mine e mai greu un pic, bine ca nu mi-e asa de foame tako a gustat varianta chineza a supei de burta. eu am primit ceva carne de vita, dar destul de grasa, asa ca am mancat numai taiteii. amandoua insa au fost gustoase. asa cum au dialecte in functie de zone, asa au si mancarea, bucatarii foarte diferite de la o zona la alta, iar tipul restaurantului este scris de obicei sub numele lui. de la bucatarie bazata pe supe (ca cea din zona hong kong-ului), pana la cea bazata pe prajeli, sau pe mancare foarte condimentata. suntem curioasi sa incercam multe lucruri. mergem pe strazi si ne oprim din loc in loc la magazine mici care vand ceaiuri, betisoare, bani pentru ceremoniile de inmormantare (caramizi de bani falsi care se ard pentru a-i servi rudei in viata de apoi) ne sunt aratate mici cabinete medicale bazate pe ceaiuri de plante… zona veche e foarte frumoasa. chiar si cu magazinele inchise, vedem, ca si la indieni, mici ofrande la coltul buticului, in principal betisoare, mici imagini si flori, poti sa respiri un pic cultura locala, desi toate cladirile vechi sunt aproape supravegheate de zgarie nori si strazile mai inguste strabatute de masini incredibil de scumpe. continuam sa urcam si sa coboram pe strazi (si hong kong-ul este construit in zona deluroasa), ne luam de pe strada un fel de clatita/waffle mult mai mare si cu forme rotunde, nu patrate, foarte gustoasa si foarte mare. ne oprim in fata unui restaurant extrem de mic care are ca si simbol un sarpe. ni se spune ca aici se mananca serpi si ca pe cele doua cutii de lemn din fata magazinului scrie atentie, serpi veninosi tako vrea sa incerce, eu sunt putin tematoare din cauza alergiei. intram si primim o portie sa o impartim in patru. tako si connie mananca cu pofta. e o supa gelatinoasa in care distingi fasii de carne care arata ca si jumatati de pesti mici. se adauga un fel de crutoane facute din faina, foarte gustoase pentru mine , si lemongrass care da o aroma foarte fina si buna la supa. am luat si eu cateva linguri, insa nu foarte mult pentru ca nu stiam cum voi reactiona. mi-am luat imediat si medicamentul si am facut poze allan si patroana mi-au aratat si vin din pui de soareci, soparle si penisuri de sarpe, toate puse frumos in borcane da, putin diferit de ce cunoastem noi, nu? oricum ne-am bucurat ca am avut experienta asta.

am plecat de aici in cautarea unei piete vechi. aici era inchis si ne-am oprit numai la o cofetarie, ca sa incercam prajituri si dulciuri specifice locului. eu am luat galuste de orez cu mango – se servesc reci, tako supa de susan (care arata ca o ciocolata, foarte gustoasa) cu galuste de orez, umplute cu alune – se serveste fierbinte, iar connie a luat supa de cartof dulce si ghimbir, din nou fierbinte si putin condimentata.

LA MULTI ANI, DAN!!!!

desi eram deja foarte obositi, gazdele noastre au vrut sa ne duca intr-un bar, in zona soho unde sunt multe restaurante si baruri, foarte indragite de internationalii din hong kong. aici, un bar oferea mancare si bautura gratuita contra unei carti de vizita. toate astea incepeau la 9 si mai avem aproximativ o ora de pierdut. am intrat intr-un mall si am urcat pana la una din terase, de unde am vazut hong kong-ul noaptea. intr-adevar, impresionant. cladiri, lumini, ambarcatiuni. vremea era foarte urata asa ca am pornit incet inspre soho. am luat cea mai lunga scara rulanta din lume, care merge continuu pana sus pe un deal. aici, in soho, intr-adevar vezi numai internationali, foarte putini localnici. preturile sunt mult mult mai mari si ai putea la fel de bine sa fi in londra sau intr-o alta metropola. luminile sunt atat de puternice aici, incat numai de la reclamele restaurantelor si magazinelor ai senzatia ca e dimineata. am intrat in barul cu oferta tentanta. aici ne-am luat fiecare o bere si am ascultat de la departare o trupa locala cantand piese cunoscute din repertoriul international de la coldplay la depeche mode, ricky martin si alte nebunii… deliciul era facut, oricum, de miscarea scenica.

am fi putut adormi si acolo, in picioare. am dormit numai cateva ore pe avion si practic calatoream de o zi jumatate. am plecat fericiti acasa si am tot motait pe metrou. maine la picior zona portului.

LA MULTI ANI, DAN!!!!