Check out the Latest Articles:

si la multi ani, LUCII!!!! multumim mult pentru blog si pentru ca ne esti alaturi!

dupa o noapte foarte lunga si adanca, intr-un pat adevarat, cu asternuturi curate si cu o baie impecabila, ne-am trezit la 9, am facut dus fierbinte (desi, pana la un punct cand apa calda s-a intrerupt complet si m-am clatit cu apa rece)si am coborat la micul dejun. hostelul, detinut de un cuplu tanar de belgieni, proaspat parinti, are curent si apa calda datorita unor panouri solare; probabil de asta am ramas brusc fara. oricum, ne-a placut locul si oamenii, am povestit vre-o jumatate de ora cu chileana care ne-a intampinat ieri si care se ocupa de hostel dimineata. am aflat ca tocmai astazi au ajuns in port navele esmeralda – nave construite ca si traditionalele nave sud americane – care au pornit la drum din rio, in februarie, si vor ajunge, dupa un tur sanatos de continent, in mexico la sfarsitul lui iunie. am primit un mic dejun regesc, cu salata de fructe, suc proaspat de pepene, omleta, branza, mezeluri, gem de ananas, preparat de bucatar, cereale cu lapte, iaurturi, doua feluri de paine cu unt… nu le-am putut termina…dar a fost delicios! am stat la soare la o cafea si am apucat sa urcam din poze. ne-am hotarat sa vizitam si vina del mar – un orasel statiune, aproape de valparaiso, tot pe coasta, la care se ajunge cu un metro/tren . am aflat mai apoi ca oraselul e un fel de miami al chileenilor; manu spune ca este un fel de santiago cu plaja… oricum, ne era dor de plaja si ne-ar fi placut sa atarnam pe nisipul din chile. in drumul spre statia de metro, am vrut sa mai vedem cartierul vechi in care am stat si am dat un ocol mare pe dealuri, am gasit si casa apicultorului pastor, manuel, cu care am facut cunostinta ieri, am vazut copii, masini, case colorate, baruri deschise cu radioul rasunand in toata strada.
am ajuns repede la statie si de acolo, la numai 5 statii departare, am ajuns in vina del mar. intr-adevar, parca ajunsesem intr-una din pietele din santiago, dar totusi pescarusii si ceva din aer iti spun ca e apa aproape. multi palmieri si iarasi senzatie de vacanta. am pornit initial spre o directie gresita si ne-am invartit in jurul unor cladiri. am intrebat si ne-am orientat in spatiu si aveam un singur tel: plaja. am mers destul de mult pana am ajuns sa o vedem si, alaturi de un caine care se freca de zid sa mearga la umbra, am mers spre prima limba de plaja. ne-am trantit pe nisip, ca si colegul nostru de calatorie, si ne-am bucurat de cateva raze de soare, desi vantul era rece si era super infofoliti. vina del mar nu ne-a impresionat cu nimic, in mod special; si aici cainii sunt adorabili si aerul proaspat, acolo unde nu e plin de jeepuri… e un orasel scump si nu extraordinar de dichisit, insa cu mai putina personalitate decat valparaiso. pana ne-am incurajat unul pe altul sa ne ridicam de pe plaja si sa ne indreptam spre statia de autobuz, s-a facut ora 5. am mai savurat o inghetata si am ajuns la 6 la statia de autobuz si la 6.30 eram deja in drum spre santiago. din motive de pofta, dar si de buget, am cumparat in valparaiso niste monstrii de porumbi pe care am decis, din nou, sa ii frigem. am laut cina cu manu si nacho, undeva dupa 9, cand am ajuns, si am adormit dusi. maine ne-am propus sa avem o zi dedicata parcurilor (desi am incercat sa schimbam zborurile si sa zburam mai repede in rio cu doua zile si mai repede acasa, toate zborurile rio-madrid sunt booked pana in 25, ceea ce face ca itinerariul nostru sa nu se schimbe).



  1. It‘s quite in here! Why not leave a response?