tripmood

astazi ne-am trezit la 11:00 si pe la 12.00, dupa ce am facut dus, s-a trezit si manu si am iesit in cartier sa cumparam lapte pentru cafea si paine proaspata, usturoi (tako s-a trezit in mirosul de usturoi de la vecini, asa ca a trebuit sa facem un mic dejun cu paine prajita, unt si usturoi). am gasit totul la distanta de cativa pasi de la blocul manuelei: brutarie, magazin de legume si fructe si magazin cu lactate. am pregatit cel mai bun mic dejun pe care l-am avut de ceva timp. am mancat cu pofta, alaturi de manu, paine prajita cu mult usturoi… ce bine a fost. am plecat apoi spre centru si spre piata principala din santiago: vega central. am trecut raul – care nu e foarte lat, dar foarte rapid. am ajuns intr-un cartier plin cu facultati si studenti, tot felul de cafenele, tot felul de artizani, tineri care isi vand lucrarile pe strada, restaurante mici… am luat-o apoi la stanga, pe dardinac, o strada plina de barulete si pub-uri (in timpul zilei inchise), cartiere vechi, dar extrem de colorate, cu multe graffiti si picturi pe pereti, unele adevarate opere de arta. ne-am plimbat mult si ne-am simtit bine. a fost intr-adevar, asa cum ne-a recomandat manu, o plimbare placuta spre piata. piata, vega central, o minunatie; de cel putin 15 ori mai mare decat 700, are de toate. sectiunile de fructe, legume si condimente au fost preferatele noastre, dar toata plimbarea ne-a placut mult. prima cladire este veche si imensa, cu tavanul inalt, arata mai mult a siloz in care s-au improvizat standuri. toate sunt facute la fel, mai putin cele de carne. din cladirea principala, treci strada si intri in urmatoare, o extensie in alte cladiri vechi din zona, apoi in alta, mult mai improvizata, cu tarabe de table sau orice fel de mobila, de lemn sau plastic, detinuta de vanzator. ne-am plimbat pe randurile incarcate, am trecut din sectiuni in sectiuni, de la miros de piersica, la cel de ardei, apoi la cel de carne cruda sau peste. ce ne-a distrat este ca au masini cu tot felul de jocuri de noroc. se pare ca a fost o gaselnita pentru a evita legile contra jocurilor de noroc. ne-am oprit sa cumparam un rocoto si am mai descoperit un ardei mic si rosu, extrem de iute (am aflat mai tarziu ca se numeste puta madre) pentru seminte, ca tako sa le poata planta acasa. am trecut si prin sectiunea de mancare gatita din piata; bucatarii mici, scaune inghesuite sau pulturi improvizate, portii mari si ieftine, chitaristi care iti acompaniau mancarea cu cate un cantec de dragoste… un loc foarte colorat si interesant, lume foarte diversa, mirosuri interesante… ne-am propus sa luam pranzul intr-o zi aici. am mers mai departe spre piata principala… da, plaza de armas, ca aproape in toate orasele pe care le-am vizitat in america latina am gasit un supermarket si am dat peste cap o sticla de apa. ne-am asezat pe o banca, in centru, si ne-am odihnit un pic picioarele, dupa atata batut de strazi si stradute. ne-am uitat la oameni, porumbei si copaci. in stanga pietei, un foisor plin de mese era gazda unui turneu improvizat de sah. mesele serveau drept table iar piesele si ceasul se cumparau pentru o suma extrem de mica. jucatorii veneau impreuna sau se gaseau acolo. unii pareau in pauza de masa, altii, obisnuiti ai locului. mai erau privitorii, printre care si noi, care le suflau in ceafa jucatorilor, chibitau sau scoteau sunete de incurajare pentru preferat. a fost foarte interesant de urmarit; evident am avut preferatul nostru, un nene cu parul alb, miscari rapide si atingeri agere ale ceasului, dar care a pierdut… doua miscari au facut diferenta… am plecat cu zambetul pe buze spre piata constitutiei, sa vedem resedinta prezidentiala si o parte din ministere. aici am gasit un parc suspendat; am stat intinsi pe iarba si ne-am bucurat un pic de soare. am plecat inspre san diego – o strada plina de carti vechi si magazine de biciclete. in drum spre obiectiv, am trecut pe langa centrul cultural din santiago si am decis sa intram. e practice construit intr-un subsol, dar facut foarte dragut. magazinul centrului este si un centru educativ pentru copii, unde pot invata despre tipurile de impletit specifice culturii mapuche. am gasit mai multe clase venite in vizita, chiar daca era aproape ora 6. expozitia temporara era una chinezeasca, despre dinastia qin si han. am decis sa intram numai pentru ca ne-a placut centrul. expozitia in sine a fost slabuta, dar foarte foarte frumos expusa, cu tot felul de filmulete si prezentari, asa ca am dat nota 10 pentru impresia artistica. in centru am gasit si o cinemateca, unde poti viziona numai filme vechi, chileene si internationale. am plecat din centru destul de tarziu, asa ca pe san diego nu am gasit multe magazine deschise, dar ne-am putut face o parere. cum manu ne povestise si despre magazinele de piese de masini vechi, tako ar fi vrut tare sa gaseasca chedere pentru bus si poate si ceva pentru directia care trebuie reparata… nu stiu cum se gandea sa le aducem acasa… dar oricum nu am mai gasit nimic deschis. ne-a placut oricum sa ne plimbam, apoi am luat un alt drum spre casa, unul in care am gasit numai blocuri noi, construite vis-à-vis de ramasite de cartiere foarte vechi; un contrast puternic intre vechi si nou, care se pare ca este specific santiago-ului. am traversat un parc lung, care ne duce chiar langa cartierul lui manu. ne-a placut sa vedem asa de multi tineri, familii intregi, in parc la ora asta. fiecare facea altceva, dar se simtea bine. unii beau bere povestind, altii cantau la chitara, unii faceau jogging, altii jonglau… tot felul. am ajuns la restaurantul de ieri si am decis sa ne mai luam niste sandwich-uri; nu am reusit sa il termin pe al meu, asa ca de o jumatate s-a bucurat nacho. am ajuns acasa la manu si am povestit mult. am facut o lista de locurile pe care sa le vizitam, avand in vedere ca ghetarii sunt inchisi din cauza precautiilor luate pentru cutremure si astfel, patagonia pica. avem multe de vazut si in jurul santiago, asa ca suntem entuziasmati de zilele care urmeaza. maine mergem cu manu si nacho la un festival de chitaristi care improvizeaza ritmuri si versuri, in mici provocari in care se supun publicului. duminica ne gandim sa mergem sa vizitam o comunitate de oameni care traieste numai din ce planteaza si incearca sa traiasca cat mai eco. de luni in colo, vrem sa vizitam valparaiso, rezervatia naturala, poate niste izvoare calde si podgoriile din zona. suntem toti foarte obositi si cum povestim mult, ne culcam din nou in jur de 1.