tripmood

ne-am inceput ultima zi in india, jaipur si mumbai, cu un chai. am facut dus rece pe acoperis (nu, nu in vazul lumii, ci intr-o incapere mica speciala numai pentru dus, langa toalete). am asteptat ca sunny sad ea ultimele indicatii muncitorilor care lucreaza la biroul sotiei lui, la subsol si am plecat impreuna cu cumnatul lui, sotia si fetita acestuia catre cel mai frumos templu din jaipur. intr-adevar, am ajuns la o cladire din piatra, sculptata extrem de frumos. era 9 dimineata si templul era inca inchis pentru enoriasi. asa ca ne-am putut bucura de linistea si frumusetea zonei fara sa ne fie teama de eticheta religioasa pe care nu o cunoastem. si acest temple, ca si multe cladiri in jaipur sunt de un roz/rosu/portocaliu, pentru sau ceea ce a facut ca orasul sa fie denumit orasul roz.
am fost sa ii ducem pe cei trei la ei acasa si am fost invitati la micul dejun. aici am cunoscut-o pe mama lui neelam care statea impreuna cu baietii. din nou o casa tipic indiana, din nou mancare, din nou chai si tot nu ne-am fi saturat. atmosfera este foarte placuta, cu atat mai mult cu cat vezi ce simplu se poate trai. mancam macar un pic, desi e foarte picant pentru noi. ca sa nu jignim, tako termina ce are in farfurie, dar nu fara putin efort. acum intelegem de ce beau atata apa si de ce asta e primul lucru care le este oferit. cand am intrebat de ce mananca asa de picant ne-au spus ca fara ardei iute si fara piper negru, mancarea nu are nici un gust. daca nu e picant, nu are gust. copiii mananca si ei destul de picant. de la 5 ani pot manca orice mancare pe care o mananca si un adult. noroc cu mersul pe la familii; asa am apucat sa gustam si multe preparate care nu se vand in restaurante. totusi, ne inchipuiam ca in india vom manca cel mai mult si cel mai bine. inca ne mai gandim la falafel-ul din iordania si cum sa facem import in romania am devenit vegetarieni de cand am plecat; cu sau fara voia noastra, am mancat numai mancaruri vegetariene, in afara de mansaf. oricum, mancarea e mai gustoasa daca o iei cu mana. si pe arabi, si pe indieni, ii invidiem pentru indemanarea cu care rup si iau sosul pe cate o pita sau ciabata. ne despartim de familie si le multumim pentru ospitalitate. cartierul lor, ca si cel in care sta sunny, e un mix ca case marioase si aratoase si case foarte darapanate. totusi, e considerat un cartier bun. si in case vezi aceleasi contraste pe care le-am vazut in hotel. sunny are doua masini, doua motoare, nu din cele mai scumpe, e drept, dar cu toalete incredibil de murdare si fara apa calda. e numai o chestiune de prioritati si valori. dar sunt diferente pe care le observi usor.
am plecat intr-un tur al orasului. de cand cu atentatul din pune din noaptea de 13, securitatea in toate locurile este mult mai stricta, asa ca trebuie sa fim in aeroport cu 2.30 inainte, chiar daca aeroportul este mic. vedem atractiile principale ale orasului din masina: piete diferite pentru produse alimentare, haine, etc., templul familiei tata (care practic detin india producand aproape orice in india, de la masini la telefonie mobila si orice iti poti inchipui), templul maimutelor, fortul din jaipur, castelul de pe apa… tot pietele ne plac cel mai mult. desi e greu sa fii parte din ele, din cauza ca toata lumea trage de tine sa cumperi, cu atat mai mult cand esti turist, sa le privesti din masina nu ai cum sa te plictisesti!
am avut timp sa ne oprim scurt la fabrica de materiale pe care sunny a laudat-o atat. ne-am intalnit acolo cu un tanar care ne-a facut un tur in atelier si ne-a explicat procesul. materialul (care contine procente diferite de bumbac si matase) poate fi imprimat prin 3 tipuri de stampile, in functie de compozitie si de print. pot avea pana la 7 culori, iar modelele se realizeaza prin aplicari succesive a unor stampile cu modele. materialul este spalat ca sa intre la apa. apoi este intins si imprimat in functie de model. apoi e bagat in apa cu sare ca sa stabilizeze culoarea si chiar si pentru ca adevarata culoare sa fie mai puternica. apoi se lasa la uscat, la soare pentru 2-3 ore. culorile sunt toate naturale. galbenul se face din sofran si turmeric, albastrul din florile indigo (ma gandesc ca albastrele…), rosul din si verdele din spanac. daca se respecta toti pasii, se pare ca nu exista nici o sansa ca aceste culori sa iasa din material. am coborat si in atelierul unde rochiile se brodeaza si unde se adauga paiete si margele. baietii lucrau la rochia unui mire. le va lau cel putin doua saptamani sa o faca. au modele patentate, ale lor, sau pot executa modelul clientului. lucreaza numai barbati in atelier pentru ca femeilor inca le e rusine sa lucreze alaturi de barbarti, asa ca primesc de lucru acasa. baiatul care ne face turul ne explica ca femeile lucreaza mult mai repede si mai bine si le convine sa lucreze de acasa. atelierul arata saracacios, desi cu siguranta, la ce preturi vehiculeaza, castiga destul de bine. ei sunt renumiti si pentru esarfele din pashmina, care sunt facute din cea mai scumpa si cea mai fina lana, de pe gatul mieilor. combinatii mai ieftine sunt cele din fir de matase cu lana de pe burta mielului. oricum, toate arata bine si unele broderii sunt impresionante. plecam de la fabrica si speram sa ne intoarcem o data in india, macar pentru cumparaturi . materialele din matase sunt superbe, combinatiile de culori la fel, iar imprimeurile facut cu mana sunt cu totul speciale.
ne intoarcem acasa ca sa luam pranzul si sa plecam la aeroport. plecam de la sunny si neelam si din india. acum ne asteapta 17 ore de drum. zburam in mumbai, facem transfer pe aeroportul international, asteptam 6 ore (timp in care am putea numai sa mai facem un tur in masina al mumbai-ului, iar cu traficul de aici si starea de spirit schimbatoare a taximetristilor e un pic riscant de facut) si ne imbarcam intr-un zbor de 5 ore catre hong kong. vom fi la 6 ore diferenta de fus orar fata de romania.
ne va lipsi india pentru diversitatea ei, betisoarele parfumate si ofrandele din temple, bomboanele cu gust de betisoare parfumate, inele multe pe mainile oamenilor, barbati si femei, materiale frumoase pe femei frumoase, culorile, chipurile, manutele de copii, picioarele goale si felul simplu si sincer al oamenilor saraci de a-si trai viata.
cum ieri chinezii au sarbatori noul an, anul tigrului, vom ajunge direct in festivalul de anul nou, care dureaza 10 zile. un an care, zic astrologii chinezi, va fi in continuare nesigura, volatil, cu suisuri si coborasuri. acest tigru de metal (golden tiger), un an yang (componenta masculina simbolizand in acest caz agresivitate si impulsivitate), va aduce inca risc, cu un inceput initial promitator, o scadere in iunie si incheindu-se cu o crestere usoara. expertii feng shui au un crez: o data pe spatele unui tigru, e greu sa te dai jos, dar daca te tii bine este cu siguranta cel mai bun loc. asa ca exista speranta si va dorim la toti sa fiti indrazneti si pe spatele tigrului vostru norocos si cu asta incheiem sectiunea horoscop, traducere din the hindu – business line, mumbai.