tripmood

ziua de azi a tinut cu noi sau a vrut sa ne faca sa ne para rau ca plecam. am pornit cu multe planuri, intr-o zi insorita. ca si in celelalte si chiar cu cei mai experimentati decat noi, am ajuns sa ne pierdem si sa ne invartim de cateva ori pe pasarale si intre treceri. nu o sa ne lipseasca poluarea, cozile la magazine sau la orice are un brand cunoscut, fuga continua dupa bani, eticheta de alb, louis vuitton, prada, gucci, cartier,… insa, stim sigur ca o sa ne lipseasca multitudinea de semne (si in engleza), grija pentru persoanele cu dizabilitati locomotorii, persoanele nevazatoare (mult mai atenti chiar si decat londonezii), mancarea gustoasa si atat de diversa, stradutele vechi, locurile care mai pastreaza traditia, specificul si istoria… ne-am plimbat destul de mult cu jirina si am asteptat sa ne vedem cu allan, la care vom petrece ultima noaptea inainte de a pleca. fiind, duminica, singura zi libera a femeilor venite din china si alte tari asiatice mai sarace ca sa lucreze aici, si pentru ca este in cultura lor sa petreaca zilele libere cu familia, in multe locuri, fie piete, fie pasarele, statii de metrou sau locuri acoperite, mii de femei se intalnesc si fac un fel de camping pe ciment. isi aduc mancare si cartoane sau paturi si stau asa toata ziua. e cel putin ciudat, insa este un obicei al locului, acceptat si adoptat atat de localnici cat si de cei veniti de departe.

vroiam foarte mult sa vedem o cursa de cai, asa ca am plecat spre happy valley unde exista cel mai mare hipodrom. tako a gasit pe net ca 21 este o zi cu mai multe curse, incepand cu ora 12.00 desi el stia ca e in kowloon, jirina si allan au insistat ca e cu siguranta in happy valley. am ajuns acolo, dupa o ora de metro si mers pe jos, ca sa gasim un stadion aproape plin, multa lume la casele de pariuri, toti uitandu-se la un ecran pe care se transmiteau cursele, in direct, din kowloon. cu toate astea, atmosfera a fost incendiara cand cursa se apropia de finish si a fost extrem de interesant sa urmarim reactiile oamenilor. ne-am intalnit acolo si cu mara, o romanca din brasov, care dupa un traineeship in malaezia de 6 luni, a venit in hong kong pentru experienta profesionala. e aici de 4 luni si inca se adapteaza. ii place mult asia si se bucura, ca si noi, ca ne-am intalnit. plecam de la hipodrom in cautarea ultimelor experiente culinare. rata in stil beijing si alte gustari luate de pe strada. mara ne recomanda ou fiert in frunze de ceai. intr-adevar, foarte aromat si gustos. gustam cu tartele cu ou, prajiturele mici, dulci si bune. cumparam si fructe: fructul dragonului si inca un fruct, rosu, cu forma ciudata. aflam ca e foarte suculent, cu o textura intre mar si para, dar cu o aroma de mar si castravete, all in one fructul dragonul arata excelent, insa desi are textura unui kiwi, aroma este mult mai blanda. aspectul, insa, e de milioane. mergem la un restaurant local unde incercam rata, pui si porc, prajite in stil beijing, adice fripte extrem de bine. cel mai gustos a fost porcul, cu pielea atat de crocanta si carne se topea in gura. puiul il fac in asa fel inca pielea ramane inca destul de moale, ceea ce, pentru noi, nu e foarte gustos si placut ca si textura. cum totul se mananca cu betisoare, e foarte greu si dizgratios sa o dai la o parte. de aici, ni se spune ca nu putem sa plecam din hong kong fara sa vedem the peak, locul cel mai inalt din hong kong, de unde se vede tot orasul. in timpul zilei este aproape imposibil sa ai o priveliste fermecatoare pentru ca, daca nu e multa ceata (in cazul nostru a fost), ai mereu un nor gros de poluare, ceea ce face imposibil sa vezi cladirile si ce se intampla in spatele lor. nu vrem sa ne suparam gazdele si mergem la peak. drumuri abrupt cu multe serpentine, multe case frumoase si apartamente scumpe. multe luminite si intr-un final, tot hong kong-ul, la picioarele noastre (si a altor cateva sute bune de turisti, daca nu mii). intr-adevar, orasul e frumos vazut de sus. luminile ii dau tot farmecul si fac ca toti zgarie norii sa para mai prietenosi.
coboram de acolo dupa aproape 2 ore, in care am vizitat si o galerie de arta chineza contemporana, destul de infrugurati si obositi. ne luam bagajele de la jirina, impreuna cu hainele proaspat spalate si plecam la allan. aici, ne gateste versiune low budget de dim sum, facem bagajul si incercam sa recuperam cu postatul pe blog.
e incredibil cat de repede incepe sa treaca timpul. daca prima zi in iordania a parut o vesnicie si am simtit ca am facut atat de multe, acum zilele trec mult prea repede si prea ametitor. o sa ne fie dor de mancarea din hong kong, de satul de pescari, de oamenii pe care i-am cunoscut. suntem nerabdatori sis a mergem in cambodia si suntem constienti ca va fi diferit. cum calatorim intr-o singura directie, chiar daca tarile sunt foarte diferite una de alta, se simte in cultura si in oameni, influenta, transformarea si specificul locului. vezi asemanari in limbaj, comportament, traditii. simti tot mai mult ca suntem o mare familie care e, doar, despartita de multi kilometri, care impartasesc multe si care sunt unici si frumosi, conform locului in care traiesc.
Folosim din nou microbuzul de la novotel si ajungem numai bine in aeroport. Am avut un zbor destul de zbuciumat de turbulente, dar eu am dormit dupa o noapte alba, iar tako s-a multumit cu o omleta seaca servita de dragon air.