este ultima zi in bogota, asa ca vroiam sa ne bucuram cat mai mult de ea, sa ne plimbam din nou in centru, in partile in care nu am fost, sa vedem o parte din muzeele pe care ni le recomadase jenny si sa facem cateva poze, speram noi, pe soare. ne-am trezit la 8 si am iesit spre transmilenio, dar cu doua statii mai departe decat cea de langa blocul lui jenny, pentru ca am vrut sa ne mai plimbam prin cartiere, sa vedem oameni intr-o zi obisnuita. am ajuns repede in centru. am luat-o pe o strada mica, care urca pe deal, pentru ca parea colorata si draguta. am facut dupa dreapta si stanga, in functie de cat de colorate erau strazile, de cat de mult ne faceau cu ochii. am dat peste scoli micute, copii iesind sau mergand spre scoala, case vechi transformate in centre de teatru (am vazut cel putin 6 in centrul vechi), barulete si cafenele mici, cat sa intre doua mese, magazinase mici cu tot felul de lucrusoare facute de mana, multi oameni misunand pe strazi. ne-am plimbat asa mult, pana ni s-a facut foame. am intrat intr-o curte interioara si am luat un meniul zilei (preturile sunt comparabile cu cele de acasa pentru un meniu, dar portiile sunt imense si vin cu sucuri naturale si salata la discretie). l-am terminat cu greu si tot ce ne doream era un pat. intre timp a mai dat o rafala de ploaie afara si parea sa nu fie ultima. norii pot parea foarte inspaimantatori, par aproape de tine si chiar daca dau un aer special caselor de sub, sunt destul de urati. ne-am plimbat apoi spre plaza bolivar (pietele principale in america latina au doua nume: bolivar si de armas
) aici am vizitat muzeele care sunt deschise publicului, gratuit, mai putin muzeul aurului pentru ca se facuse tarziu si trebuia sa ne facem bagajele. muzeele sunt pline de lucrari religioase, de obiecte din perioada colonialista, nimic special, dar in cladiri frumos renovate, cu obiectele frumos puse in valoare. deja se facuse ora 6 si incepuse sa se intunece. ne-am intors la un supermarket ca sa ne luam apa si ceva biscuiti pentru drum (se stie deja ca mancarea de pe avion e putina si proasta, asa ca e bine uneori sa avem cate ceva de rontait pana ajungem la destinatie). am avut o intalnire haioasa cu niste hoti (doua cupluri) care au incercat sa ne fure de doua ori, dar pentru ca ii vazusem, nu au reusit
dar a fost distractiv pentru noi. oricum, nu aveam lucruri valoroase in ghiozdan,; oricum, nu le-am dat satisfactia sa ne verifice buzunarele de la ghiozdan.
ne-am indreptat spre casa si am inceput sa pregatim bagajul. ne-a luat ceva timp pentru ca a trebuit sa-l refacem cu totul. a venit si jenny si era franta. am decis sa nu mai iesim si am stat doar la povesti. am aflat despre cum columbienii vorbesc spaniola foarte corect si pur si de asta multi tineri din america latina vin aici sa studieze, despre cat de scumpe sunt facultatile private aici, despre politica, despre relatia ei la distanta cu carlos, despre dragostea ei pentru dans, despre multe⦠fara sa ne dam seama s-a facut ora 12. am stabilit sa luam micul dejun impreuna ca sa ne luam la revedere cum se cuvine.
am avut o ultima zi, desi cu ploaie, foarte fermecatoare si ne pare rau ca nu am apucat sa exploram mai mult columbia. cu siguranta viata in sate e mai plina de culoare, mai putin modernizata si dichisita, ca cea din bogota. o sa lasam pe data viitoareā¦

























tocmai citesc o carte despre lumea fascinanta, dar periculoasa din bogota. imaginile surprinse de voi imi sunt de mare folos
romanul este al laurei restrepo – delir