Check out the Latest Articles:

astazi ne-am trezit devreme, cu gandul ca vom bate toate parcurile la picior, vom face picnic unde putem si ne vom bucura de spatiile verzi, ca niste adevarati chileeni. ne-am cumparat de la magazinul nostrum preferat din cartier, unde tanti deja ne zambeste cand ne vede, paine, oua fierte, unt si crema de sunca (un fel de pateu) si ne-am indreptat catre parcul bustamante unde ne planuisem dimineata. ne-am asezat pe iarba aproape de cubul de ciment cu lemn, o biblioteca publica mica, construita de ceva vreme in mijlocul parcului. o vazusem serile trecute dar nu indraznisem sa intram inauntru. manu ne-a zis ca putem linistiti sa folosim toaleta si, cum am vazut foarte multa lume cu laptopuri in brate, am inceput sa ne gandim ca poate avem noroc si au si internet.
ne-am luat micul dejun pe iarba, alaturi de alti tineri sau varstnici care se plimbau si se intindeau pe iarba sau isi mancau si ei painea proaspata si felia de branza si mezel. am vazut multi angajati ai parcului care faceau diverse lucrari pentru intretinere. taiau crengi uscate, crengi crescute aiurea, tundeau iarba crescuta prea mult, udau gazonul, curatau apa, spalau cosurile de gunoi,… si, ca la noi, socializau, imparteau o cana de suc, fumau o tigara cu colegii… dar in principal lucrau. dupa ce ne-am terminat cornurile proaspete ne-am indreptat spre interiorul bibliotecii. cu cafenea, terasa si canapele jos, cu mese pentru laptopuri, carti si terasa sus, cladirea era plina de cele mai diverse persoane: de la copii care veneau sa isi faca temele in sectiunea dedicata lor, pana la studenti pregatind lucrari sau examene, angajati in costum pregatindu-si prezentarile powepoint, cileeni in zilele lor libere, band o cafea, oameni in intalniri de afaceri… si noi. am urcat si am stat o vreme pe terasa; soarele e incredibil de puternic si nici nu ne mai puteam tine ochii deschisi. am intrat si ne-am gasit un loc la pultul special pentru laptopuri; tako s-a pus la calculator (avea o gramada de mail-uri de citit si raspuns) si eu pe o canapea mica, ca sa nu ocupam locurile la masa. colectia de carti nu este cea mai bogata, insa suficienta pentru o lectura usoara, intr-o dupa-masa insorita, iar locul e linistitor, inconjurat de verdeata, perfect pentru studiu. am gasit zapada lui pamuk si m-am cufundat in citit si mi-a picat bine. mi-era dor si pamuk e foarte linistitor in descrieri, in povesti, asa ca s-a potrivit la fix cu locul in care eram. nu ne-am dat seama cand a trecut timpul. am tot facut schimb de locuri, am povestit despre plai, despre calatorie, despre noi, despre copilarie… oricum, ne-a priit si ne-a apucat ora 16.00. era prea tarziu sa plecam, asa cum stabilisem de dimineata, spre dealul cu statuia fecioarei, care vegheaza peste orasul de 6 milioane de locuitori. ne-am hotarat sa mergem pana in centru si sa ne luam o inghetata (cea care ne-a placut mult si se serveste aproape cu lopata, nu la cupa). am plecat pe jos pe strazi pe care nu mai fusesem. ne-am dat seama ca suntem si mai aproape de centru de cat credeam, mai ales daca o luam pe stradute si scurtaturi. asa ca am decis sa nu mai folosim metroul de acum inainte. am ajuns la inghetata si era, ca de obicei, coada. ne-am luat cele trei arome si ne-am infruptat dintr-o crema rece, delicioasa si un cornet proaspat. am pornit inapoi spre bustamante si ne-am oprit in plaza de armas pentru cateva momente, am luat un mote cu compot, ca sa il poata incerca si tako, si am fugit de marea de oameni de aici. venind spre casa, am trecut din nou prin fata salii de teatru a universitatii chile, care este si casa baletului national. ne-am uitat mai cu grija la afis si am vazut ca coregraful unui spectacol care va fi jucat maine este gigi caciuleanu… cat de roman… :) asa ca ne-am decis sa cumparam bilete. scenograful avea si el nume romanesc, asa ca n-am mai stat pe ganduri. mandri ca vom vedea un spectacol cu participare romaneasca, am intrebat caserita daca stie ce nationalitate au cei doi. ne-a raspuns: francezi :( nu suntem cunoscatori ai dansului contemporan, dar dupa ce am dat un google, am vazut ca, da, gigi caciuleanu, asa cum urla si numele, este roman, si inca un dansator apreciat si un coregraf de succes. este directorul artistic al baletului national din santiago, asa ca asteptam ziua de maine cu interes. spectacolul este inspirat de versurile lui pablo neruda, ceea ce face totul si mai interesant.
ne-am indreptat spre supermarket, pentru ca astazi, in meniul pentru cina, am inclus paste si vorbisem cu manu si nacho sa impartim un vin. l-am luat aproape pe cel mai ieftin, pentru ca manu ne spusese ca si vinurile ieftine, in chile, sunt bune. am ajuns acasa ca sa aflam de la manu ca lucreaza pana tarziu si probabil nu va ajunge acasa. am gatit si am ciocnit un pahar de vin, uitandu-ne la o prostie de film (si canalele de televiziune chileene sunt la fel de slabe ca si ale noastre, stirile la fel de goale si neimportante, promovand non-valori si tot felul de ciudatenii, filmele la fel de ieftine si mediocre). am incercat sa dam de prietenul lui manu, francisco, cu care schimbasem mail-uri ieri; el are o companie cu care promoveaza constructii eco (http://bioantu.ning.com/), sustenabile, si care organizeaza tot felul de actiuni de voluntariat in sud. urmeaza sa pleca in seara asta, dar se intorc abia saptamana viitoare, asa ca nu ne putem alatura. am stabilit totusi cu el si manu ca vom dona hainele pe care le avem (mai putin cele de pe noi) si sacii de dormit, mai ales ca ne povestea cat de mare nevoie este pentru orice, si cum a venit frigul deja acolo iar multi sunt fara nici un acoperis de-asupra capului. ne-am desfacut bagajul si am pregatit lucrurile care urmeaza sa fie donate. mai trebuie sa spalam 3 tricouri si gata. am scris si la mai multi couchsurferi in rio si asteptam raspunsuri pozitive… am adormit, cu pisicile, pe la 9. desi nu am facut mare lucru azi, ne-am simtit bine, ne-a picat bine sa stam si sa citim, sa facem lucrurile mai in tinhna si… maine recuperam.



  1. gabi on Thursday 15, 2010

    Vad ca va place in Santiago de Chile mai un pic si plecati spre Rio. Sper sa aveti noroc la Rio de timp frumos sa puteti vizita cat mai mult.
    Va pup si va doresc mult noroc, sanatate si experiente noi cat mai frumoase.

  2. Melinda on Thursday 15, 2010

    Mult noroc incontinuare si sa ajunge ti cu bine in TIMISOARA unde fani vostri va asteapta cu nerabdare
    Mult a fost putin a ramas