tripmood

asa cum uneori simti de la prima privire ca te vei intelege cu o persoana, asa am gasit ca unele tari iti dau un sentiment placut chiar daca numai ai iesit din aeroport. asa am simtit in cambodia, asa am simtit si aici. am ajuns in lima dupa un zbor de aproape 5 ore.
de sus, lima arata ca si amman, cu cladiri patratoase, joase (nu mai

mult de doua etaje) si maronii-gri. de jos, seamana cu phnom penh, multe din cladiri avand fatade colorate, tuk-tuk-uri pictate, autobuze si microbuze cu tresee bine stabilite, condus haotic, claxoane si suspans.

am luat un taxi de la aeroport si am ajuns la statia de autobuz de unde ne asteapta multe multe ore de drum. am fost impresionati de profesionalismul serviciilor de transport de la cruz del sur si am mancat cea mai buna vita si cel mai bun pui fript de multa vreme. acum asteptam sa se faca ora 16.00 si sa imbarcam in bus. suntem entuziasmati de drum si de ce ne asteapta in arequipa, al doilea oras ca marime din peru. incepem astfel semana santa, intr-un loc plin de istorie, plin de traditie si credinta.

mai avem 1 ora de asteptat, savuram un inca kola (e ca si cum ai bea bomboane din cele galbene si foarte dulci dizolvate in apa… putin scarbos, dar merge) si ne uitam la poze. suntem foarte tristi pentru ca am pierdut un carnetel mic in care ne-am notat tot felul de nimicuri, ne-au scris oameni in tot felul de limbi… a fost caietelul nostru de calatorit in jurul lumii si … nu-l mai avem. cum nu avem suveniruri din locurile unde am fost, asta a fost tocit si trecut prin lumile pe care le-am cunoscut…bine macar ca avem pozele…

din arequipa ar trebui sa luam un bus in puno. nu stim daca vom prinde unul si daca vom avea acces la internet, asa ca nu va nelinistiti pentru noi daca nu dam un semn pana luni seara-marti.

autocarul este mult peste asteptarile noastre in ceea ce priveste comoditatea. este totusi un autocar si un drum de 15-16 ore ne sperie un pic. avem un fel de bus attendant un tinerel foarte de treba care ne serveste cu mancare, ceai, ne prezinta filmele care urmeaza sa ruleze pe ecranul in cabina. isi drege mereu vocea, incearca sa faca fiecare interventie cat mai spectaculoasa… pe la 22.00 ne aduce fericit cate o cartela de bingo. premiul cel mare: un drum arequipa-lima e cumva mandru ca ne ofera aceasta mica distractie si ofera numere pentru cei care canta sau isi arata cardul de calator frecvent al companiei. la doar 3 numere distanta, nu castigam, dar beneficiem de aceeasi distractie si cerem voie sa pastram cartelele ca si amintire. tako adoarme destul de repede. afara e intuneric si nu prea se pot distinge multe. in jur de miezul noptii e clar ca incepem sa urcam. se vad umbre imense de munti de o parte si de alta a soselei, iar cand suntem depasiti ca cate o masina apuc sa vad repede cate o pata din muntii care ne inconjoara. toate serpentinele si pozitia in care stam ma fac sa ma simt foarte rau. sinusurile mele sunt treze si ele si simt ca lucreaza. incerc sa dorm, dar uneori, cu ochii inchisi, e mai rau. adorm abia pe la 4 iar la 6 suntem treziti pentru micul dejun. ce vedem pe geam este foarte greu de descris in cuvinte. multi zic ca noua zeelanda e frumoasa, dar pentru noi, peru iti ia rasuflarea… canioane imense, aride, cu cactusi crescuti din piatra seaca si mult mai jos, in vai care par la sute de kilometrii departare, verdeata unei jungle, nori atat de aproape de tine, ca iti vine sa ii atingi, satuce care par parasite, dar ziua sunt atat de pline de culoare, femei imbricate ca niste papusi, indiferent de numarul ridurilor de pe fata lor, cu cele mai dragute fuste, palarii haioase si parul impletit in doua cozi lungi, pana la fund. ne place peru, ne place mult.