tripmood

primul nostru blog, prima noastra calatorie de-o viata (pentru ca nu intentionam sa fie ultima), prima data cand ne facem de cap, prima data cand vom atinge cel putin 14 tari (incepem sa tot adaugam pe masura ce facem research), prima data cand vom incerca sa scriem zilnic ce facem, vedem,  gustam, mirosim si simtim. asta nu numai pentru ca ne dorim sa tinem minte cat mai mult din aceasta experienta, ci si pentru ca vrem sa impartasim cu cei dragi aceasta aventura. asadar, multumim, lucii pentru cadoul minunat de Craciun, multumim pentru imbold, pentru sustinere si pentru ca esti alaturi de noi!

va fi o mare provocare; si nu ma gandesc la calatoria in sine – ea este motorul care ne da multa energie si ne pune sangele si mintea la contributie, acum cand multe in jurul nostru sunt pe pauza – ci la a documenta serios cele 70 de zile de calatorie, pregatirea si intoarcerea acasa. asta in primul rand ca amandoi suntem lenesi in ceea ce priveste scrisul. personal imi gasesc o gramada de scuze pentru a nu scrie: mi-e greu sa scriu celor departe de mine pentru ca mi-e dor de ei, retraiesc puternic ceea ce vreau sa povestesc si asta nu e placut uneori, gandesc mai repede decat pot scrie si atunci frazele ies anapoda, prefer sa sun si sa aud vocea… si lista poate continua. cand eram in generala iubeam sa scriu scrisori; poate si pentru ca sunt innebunita de “accesoriile” de birou alegerea foii si a plicului erau unele din cele mai importante momente. nu imi place sa citesc uitandu-ma intr-un monitor – alta scuza. cert e ca nu putem exclude lenea. am incercat anul acesta, in 2009, sa tin un jurnal zilnic. Am primit o agenda mica de la prietenii nostri si nu vroiam sa o las sa se risipeasca. am reusit pana in luna mai sa scriu zilnic cel putin un eveniment, un cuvant care sa imi aduca aminte de ziua aceea. e incredibil cat de multe iti pot spune un cuvant. si totusi, atunci cand nu il ai este doar o zi care a trecut, o saptamana, o luna, un an care au disparut pe nesimtite. da, va fi un adevarat cadou pe care ni-l vom face: sa putem sa ne organizam/disciplinam/ambitionam pentru a scrie zilnic un pic din explozia de senzatii si sentimente pe care le vom trai. sper sa fie asa…

calatoria: o nebunie pe care ne-o permitem nebuneste, chiar daca nu financiar, este ce ne-am dorit de acum 2 ani cand ne-am promis ca o vom face. este nebunia la care primim  reactii controversate de la “voi sunteti nebuni!” la “ce mult va invidiez” si inevitabilele discutii despre costuri. ca si cu plai, daca am calcula cu adevarat costurile probabil ca nici nu am incerca sa visam. nu cred ca atunci cand te gandesti la ceva pentru suflet trebuie sa te gandesti la bani. ajunge sa nu mai fie pentru suflet. evident e nevoie de un start. in cazul nostru biletele de avion. bani pusi de-o parte din salariu. in rest, ne propunem sa traim cu minimul posibil si suntem convinsi ca vom reusi. chiar nu ne facem griji. acum AIESEC si couchsurfing sunt focusurile pentru loc de stat gratis si mai ales de contact direct cu realitatea tarilor pe care le vom vizita. conteaza asa de mult sa cunosti oamenii locului si sa fi mai putin turist neajutorat.

calatoria incepe in 4 februarie, exact 36 de zile si aprox. 15 ore pana vom pleca din Budapesta. Apoi urmeaza:

Iordania – Israel – India – Hong Kong – Cambodia – Japonia – Australia – Noua Zeelanda – Argentina – Uruguay – Peru – Columbia – Chile – Brazilia – si inapoi in exotica Ungarie, cu o escala in Madrid.

exact 70 de zile, cu nici o referire la cele 80 ale lui Jules Verne… si ca sa nu fie chiar atat de ciudat putem considera 72 de zile, cu tot cu cea de plecare si cea de sosire. in orice caz, 70 zile vom fi intr-un ocol al lumii care speram sa ne alimenteze bateriile pana la urmatorul, sa ne linisteasca dorul de duca si sa ne imbogateasca ca oameni.

cele mai importante lucruri de facut pe care le avem pe lista sunt:

- vize

- vaccinuri

- studiu pe fiecare tara

- cazari

- lista de cumparaturi

- lista pentru bagaj si simulare bagaj

- alte chestii la care nu ne-am gandit…

acum suntem la punctul 3. am obtinut vizele pentru  India, Australia si Cambodia. Iordanul ofera vizele la vama iar pentru celelalte tari se pare ca nu avem nevoie. Vaccinurile le-am facut pe toate; mai avem un rapel pentru hepatita a+b si suntem cel putin mai protejati de socul diferentelor. tako sta cel mai bine cu studiul tarilor, asa ca el va face un scurt tur prin prima parte a calatoriei. e foarte atent la detalii, are o extraordinara atentie la detaliu si anduranta la internet. mie mi-e atat de usor sa ma pierd din link in link, dintr-o pagina in alta, si ma trezesc dupa ore si ore ca de la argentina am ajuns la un nou studiu despre coaching sau la nu stiu ce nou episod din top gear. nu sunt eficienta deloc. scopul studiului este sa invatam cat mai mult despre fiecare tara. un pic din istoric, cultura, dar si aspecte practice si pragmatice ca si schimbul valutar, mijloace de transport in comun si alte detalii. pana acum tripadvisor si lonelyplanet sunt sfetnici buni, insa avem norocul de a avea prieteni cu experienta in umblat si ale caror sfaturi ajuta extrem de mult. detalii gen: spray paralizant, lacate, ochelari pentru dormit sunt lucruri la care nu cred ca ne-am fi gandit la categoria must haves.

vom avea la noi un laptop, o camera video si un aparat foto. speram ca ne vom intoarce cu ele si ca nu se vor strica cu materiale ne-salvate pe ele. o scriu/spun cu voce tare pentru ca luna decembrie a fost pana acum luna rea pentru cumparaturi electronice, luna in care obiecte noi sa se strice, in care cele vechi care mergeau bine sa se strice si in care apar modificari in apartament, aparent, inutile. ce bine ca se termina luna! sau… ce rau ca incepe alta? oricum, de acum inainte, astept numai vesti bune de la diferite service-uri. concluzia: avem prea multe. cele pentru calatorie speram insa sa ne fie alaturi pentru mult timp de acum inainte… cel putin 5 luni.

nu suntem nici fotografi, nici scriitori, nici cei mai experimentati/informati calatori. ne place enorm sa calatorim, sa cunoastem culturi, sa mancam in piete, sa ascultam muzica traditionala, sa descoperim obiceiuri, mestesuguri, diferente si asemanari. avem multe de aflat/invatat pana plecam si intentionam sa scriem despre asta, oricat de mult sau putin, oricat de putin important sau esential, pentru ca, desi speram sa nu fie ultima, este prima noastra experienta de calatorie maraton si suntem siguri ca va lasa urme asupra noastra.