tripmood

astazi ne-am trezit la 11, desi eu am trait cu impresia, timp de 30 de minute, ca este ora 9. am avut un mic dejun mai putin copios decat cele din zilele trecute si am plecat spre o piata de vechituri, recomandata de nacho. am schimbat doua metrouri si am ajuns la capatul unei strazi pline de oameni. de la gura de metrou, lumea frigea pui, vindea mote cu compot de caise, tot felul de frigarui si gustari dulci. am trecut de zone cu mobile nou, hale intregi pline de mobile si de cei care o vand, peste drum plin de haine furate sau contrafacute, un fel de aurora cu multa, multa mobila. dupa inca doua strazi am ajuns intr-un fel de flavia, de 100 de ori mai mare, hale, foste siloazuri, acum casa a mii de vanzatori de antichitati, restaurante improvizate cu multe scaune si mese de plastic, dar cu servicii ireprosabile. ne-am plimbat printre standuri. vanzatori de afise vechi, figurine de desene animate, radiouri vechi, carti, reviste, tot ce ai putea avea nevoie si, mai ales, tot ce nu ai avea nevoie dar ai cumpara de drag. ne-a placut mult zona. am asistat la prinderea unor tinere care au furat; evident au tipat, victimizate, desi prinse asupra faptului, evident multimi de oameni s-au strans in jurul lor si probabil au cazut victima si ei, fara sa isi dea seama. am intrat intr-un siloz si ne-am asezat la singura masa goala a unui restaurant care ii facea cu ochiul lui tako. el si-a luat un meniu si a primit o jumatate de pui cu cartofi prajiti si salata, iar eu am incercat italianos (hotdog-ul chilean) si nu am reusit sa il termin decat pe unul. multi tineri au aici copii; se plimba mult, ii iau cu ei peste tot si e dragut sa ii vezi cum se joaca impreuna. am petrecut toata ziua in zona strazii franklin. ne-am indreptat la 6 spre centru, in cautare de porumb. cu o seara inainte am descoperit, vorbind cu nacho, ca ei nu mananca porumbul decat fiert, niciodata prajit. ne-am decis sa ii introducem si deliciosului porumb prajit. piata vega central era inchisa, cu gardieni la fiecare poarta si cu oameni maturand. am plecat din nou pe jos spre casa, pe o alta ruta decat cea batuta pana atunci. am mers prin parcurile pline de oameni. de la circari care exersau, la trubaduri care vroiau feedback-ul colegilor de breasla si a publicului care s-a strans sa ii asculte, la parinti, tineri si mai in varsta, care si-au adus copiii pentru o gura de verdeata si le-au inchiriat sau cumparat tot felul de jucarii. am gasit intr-un final porumb la supermarketul de langa casa manuelei si ne-am grabit sa il prajim. am incercat si varianta indiana, cu putin lime peste sarea si crusta de arsura, si a fost delicios!
am mai povestit cu manuela despre locurile pe care le-am putea vizita in jurul santiago si am incercat sa aflam mai multe stiri despre rio. tako a aflat numai ca vigilante (o politie platita) este acum pozitionata in favelas si ca zona e acum chiar mai periculoasa decat inainte, datorita ciocnirilor dintre ei si localnici. victimele inca se numara si tot mai multe apar, in fiecare zi. couchsurferii cu care am schimbat mail-uri ne-au scris ca da, situatia e un pic dramatic si ca orasul e schimbat total. totusi, avioanele aterizeaza in siguranta, asa ca nu avem motive de griji din punctul asta de vedere. in chile, nici o stire nu s-a dat despre subiectul asta. iar despre locurile afectate de cutremur, mesajele sunt un pic controversate: in unele locuri oamenii continua sa locuiasca in cladiri amenintate de prabusire, carora primaria le-a dat ordin de evacuare, pentru ca nu au primit nici un ajutor si nu au unde sa mearga, pe de alta parte se vorbeste despre cat de reintrat in normal este totul. noul presedinte, care si-a inceput mandatul in martie, este o figura controversata… cu multe actiuni in lan peru si lan chile, companiile aeriene, este considerat unul dintre cei mai bogati oameni de aici; lumea nu e tocmai fericita cu alegerea lui, insa in chile un presedinte nu poate avea un al doilea mandat decat dupa 4 ani. multe situatii sunt musamalizate si, ca peste tot in lume, politica e prea putin pentru cei multi si prea mult pentru cei cativa…