tripmood

am fost nerabdatori sa plecam spre Jerusalem astazi, incat ne-am trezit si la 4 si la 6 si, in final, la 7 cand am si plecam spre statia de autobuz. Primul taximetrist ne-a dus la statia gresita, asa ca am luat un al doilea taxi si am ajuns intr-un final la gara de nord unde… imediat cum am ajuns am fost incercuiti de un grup de oameni care au deschis usa din spate si ne-au luat bagajele; desi pentru o secunda am crezut ca e o problema, in cele din urma ne-am dat seama ca nu fac altceva decat ”vanzari” – the hard way. am urcat intr-unul dintre busurile care merg spre vama iordaniana. masina, o toyota veche care arata a TV cu geamuri si cateva colturi in plus, cu usa de autobus 90-ist, scaune pe motor (in spatele soferului, pe care le-am ocupat noi – erau singurle libere), 5 viteze functionale, 10 oameni si cel putin tot atatea bagaje (majoritatea mult mai mari decat ale noastre) si un curent infernal. Soferul a codus masina cat de bine se putea (am aflat ca dintre toate tarile arabe, in Iordania se circula cel mai ok – asta inseamna ca se opresc la rosu – ATAT!, benzile fiind folosite numai atunci cand depasesti). 

La vreo 10 km de granita soferul a decis sa opreasca pentru o cafea (acelasi lucru s-a intamplat si cu taximetristul cu care ne-am intors ieri seara de la chef); se pare ca le place cafeaua, iar timpul nu este o problema pentru ei. nu se grabesc, nu au conceptul de intarziere, iar daca ai intalnire cu cineva ar putea sa intarzie o ora in timp ce iti spune ca in 5 minute e acolo. am putut iesi din bus sa fac cateva poze. peisajul s-a schimbat destul de dramatic si din pacate nu am reusit sa il surprindem pe masura frumusetii lui. in cele din urma am ajuns la King Hussain Bridge, podul care desparte iordania de israel.

la vama ni s-a spus sa ne dam jos si sa mergem spre un gang care avea o usa in spate. dupa ce am schimbat cativa euro pentru a plati transportul intre granite (busul pana la granita l-am platit cu euro deoarece am uitat sa cumparam dinari cu o zi inainte), ne-am pus bagajele pe o banda rulanta (exact ca si la aeroport) dupa care am dus pasapoartele la control. in aceasta vama, pasapoartele sunt retinute de catre ofiterul care le verifica si sunt inapoiate doar in autocar (nu am spus, pentru a trece vama e musai sa urci / platesti un autocar care nu face altceva decat sa te duca de la granita iornaniana la cea israeliana, asa ca pentru a parcurge undeva la 50 de kilometrii, schimbi 3 mijloace de transport). vamesul iordanian a fost iritant de glumet, dar mai bine asa decat unul intepat. am facut circa 5 minute pana la granita israeliana. la coborare primul lucru pe care l-au facut a fost sa ne radiografieze bagajele a doua oara, dupa care au verificat pasapoarte (ne-au aplicat cateva abtibilduri pe coperta. pentru a fi siguri, mai exista un al treilea punct de verificare  inainte de iesire (nu am spus ca toti oamenii care lucrau la vama purtau veste anti-glont, iar cei care nu aveau mainile ocupate cu stampile sau bagaje tineau degetul pe tragaciul unui fel de Kalasnikov mai nou; majoritatea angajatilor pareau foarte tineri si 90% erau femei). nu au fost probleme asa ca am mers mai departe catre un ghiseu unde se pun intrebari gen: “De ce ai venit in Israel?”, “Ce vrei sa faci aici?”, “Cand pleci?”. ne-am pus apoi la o coada, la capatul careia o alta vamesita a verificat stampila aplicata de prima.

am iesit si ne-am imbarcat in a treia masina: microbuzul care ne-a dus la damascus gate, in jerusalem. ca si regula generala, toate mijloacele de transport aseapta ca masina sa se umple inainte de a pleca. am ajuns la poarta orasului vechi si am intrat imediat, cautand alaturi de cei pe care i-am cunoscut pe drum (doi koreeni si o nemtoaica) un hostel ieftin in care sa stam peste noapte. couchsurferul nostru la care trebuia sa dormim in cort nu ne-a mai raspuns la mesaj si, din cate am inteles, e uneori greu sa ajungi in satele din jur, cu atat mai mult cu cat populatia lor este in mai mare majoritate palestiniana. pana la urma ne-am cazat in afara orasului vechi, la new palm hostel, un hostel destul de popular printre tinerii calatori si cel mai ieftin. din primii pasi prin orasul vechi am fost castigati de tarabele de mirodenii, de standurile cu mancare si cu dulciuri, asa ca imediat dupa ce ne-am lasat sacii de dormit in camere (vom dormi in camere separate) ne-am intors in oras si ne-am pierdut pe strazi pana am ajuns la zona cu zidul plangerii.

cum este sambata, sabbath, multi au venit sa se roage si nu ai voie sa faci poze. tako a reusit sa prinda cateva imagini dupa ce am iesit din zona securizata unde era putin ciudat sa vezi evrei cu zulufi langa politisti inarmati pana in dinti. am auzit de mai multe ori vorbindu-se romana. ne e greu sa ne facem o impresie despre jerusalem. pana acum este un amestec colorat de culturi si religii, de fum si culori, mirosuri si gusturi, de chinezarisme si obiecte traditionale.

acum stam la ceai in hostelul in care innoptam in jerusalem, palm hostel. alaturi de noi sunt 4 tineri din state, un kenian si un tip mai putin tanar de undeva din scandinavia. Discutam tot felul de chestii – momentan subiectul e “politisti corupti” discutiile sar usor de la vize la culturi, de la tari vizitate si care urmeaza sa fie vizitate, si multe altele. suntem toti cu obrajii rosii de la aerul conditionat care sufla un aer caldut. ne-am ingramadit intr-ul fel de sufragerie/bucatarie unde putem bea ceai si ne putem uita la televizor. afara este extrem de frig si asta este motivul de comentariu pentru toti.

maine suntem curiosi sa incepem din nou, la 8, cu o plimbare in orasul vechi. ne gandim sa ne culcam devreme pentru ca am dormit putin in ultimele doua nopti si asta ne afecteaza, cel putin, rezistenta la frig. de-abia asteptam sa mai mancam falafel si speram sa nu inghetam in camere (nu arata excelent dar problema e igrasia si frigul, prezente destul de des in cladirile vechi arabe).

melodia zilei (nu e chiar prima alegere a lui tako, dar pentru celelalte doua melodii nu exista videoclipuri disponibile pe youtube):