tripmood

ne-am trezit din nou destul de tarziu, undeva dupa ora 12.00, dar tako a coborat primul la magazinele din cartier, a luat paine proaspata si rosii si am avut un nou mic dejun delicios. manu si nacho au plecat la un pranz cu o parte din familia manuelei, asa ca noi am ramas acasa, pentru inca vre-o doua ore ca sa ne verificam mail-urile si sa mai trimitem cateva. am vazut pozele si am retrait o parte din experiente si amintiri. la 4 ne-am intalnit cu cei doi ca sa plecam spre festivalul de paya (improvizatie de poezie pe muzica), intr-o localitate de langa santiago. am mers mult cu metroul si practic am ajuns la capatul a doua linii, apoi am luat un autobuz cu care am mai mers inca o jumatate buna de ora. am ajuns intr-un mic parc, in care o scena de lemn acomoda payadores – artistii care vin la un astfel de festival – encuentro de payadores. canta atat la chitara clasica, cat si la guitarron (chitara cu 21 de corzi, extrem de expresiva si cu sunete surpinzatoare). mai multi artizani aveau casutele lor si chiar lucrau, in timp ce vizitatorii le intrau in odai. am vorbit cu o tanti care tricota; isi facea propriile ate din lana, le vopsea si facea covoare, bluze, caciuli, genti, sosete… foarte dragut. ne-am fi luat cateva covoare. am stat si am ascultat muzicienii, manu ne-a tradus cateva versuri si am vazut cum payadores primesc de la public diferite teme, fie personificari, fie teme pentru cueca, majoritatea cu tente comice si care par sa bina-dispuna publicul. am stat pana la ora 10.00 acolo si ne-am intors spre casa. ne-am oprit la supermarket si am gatit o cina interesanta: supa de mazare, mote (un fel de grau hidratat care se fierbe fie pentru a fi desert- combinat cu compot- fie pentru garnitura, sarat) si rosii la cuptor cu ceapa si oregano. am mancat bine, toti patru si din nou am ajuns in pat la ora 1…