tripmood

ziua de astazi a inceput extrem de bine. dupa o noapte de somn aproape continuu, in total aproximativ 9 ore de somn, am pornit catre portul din mumbai, gateway to india (probabil unde ar fi trebuit sa ajunga si columb daca nu s-ar fi ratacit ) de acolo am luat bilete (evident cu pret pentru turisti) pentru insula elephanta (nume dat de portughezii care au avut-o sub stapanire din cauza unei statui imense cu un elefant pe care au gasit-o pe insula), una din cele 7 insule din jurul mumbai. in ea se afla pesteri cu sculpturi cu shiva, diferite scene din viata lui, si alti zei pe care saiviismul ii venereaza. hinduismul are doua ramuri principale: saiviismul (care are in centru pe shiva) si vaishnavismul (care are in centru pe vishnu). astazi a fost ziua dedicata mahesh murti, shiva (care poate lua 24 de nume si poate fi in mai multe ipostaze) ca si creator, una dintre cele mai importante pentru hindusi. drumul cu barca a durat aproximativ 40 de minute. am ajuns pe un ponton mare si lung, care ducea catre insula. dupa aproape 15 minute de mers printre mici tarabe care vindeau fructe si crantanele indiene, am ajuns la baza celor 120 de scari care duc la pesteri. insula e destul de mare si foarte deluroasa. noua ne-a fost numai bine in bocanci (desi incepe sa ne fie groaza in fiecare dimineata sa ne bagam picioarele in ei, mai ales pe caldura de aici), dar nu intelegeam cum indienii pot urca pe pietre in slapi sau chiar in picioarele goale.

ca si la noi, e important sa ajungi cat mai repede la locul de pelerinaj, dar, aici, fara tipete, plansete si mici tragedii in desfasurare, doar cu mici imbolduri din coate. ajunsi sus, am vazut o mare de oameni facand picnic in dreptul celor 5 pesteri principale si cel mai usor de atins. desi mumbai face o campanie puternica impotriva murdariei si aruncatului pe jos, o parte din indieni inca au obiceiul asta si ajung sa stea in propriul gunoi fara probleme. un fel de padurea verde de… cateva ori mai rau si adevarul e ca in mumbai, in multe zone unde se face curat constant si lumea e obisnuita sa nu arunce pe jos nu miroase deloc urat, cum i s-a pus eticheta indiei. fiind sarbatoare, insula a fost plina, plina de oameni. ne-am plimbat pana mai sus pe dealuri. a fost foarte cald (ne-am bronzat destul de bine, zic eu, pentru doar o zi de soare) si mult mult praf. am intrat si in pesteri si ne-au placut culorile, florile si mirosurile ofrandelor. flori frumoas colorate si proaspat trase in ghirlande, lapte de cocos si betisoare parfumate. cat farmec. ce frumos si simplu le ofereau, cu picioarele goale. am experimentat si momente putin mai ciudate. daca vedetele noastre autohtone sufera de depresie din cauza lipsei de celebritati, india este locul pentru ei! aici, daca esti alb, esti popular. o gramada de oameni ne-au cerut sa facem poze cu ei. baietii chiuie dupa fete si daca accepti, trecatori neimplicati vor si ei sa iti faca poza, alaturi de un necunoscut, doar pentru ca esti alb. foarte ciudat. te simti stanjenit, nu vrei sa ii refuzi pentru ca ti-o cer frumos, cu zambetul pe buze si iti multumesc sincer dupa. dar e extrem de ciudat si devine obositor pentru ca sunt insistenti, fie ca vor o poza sau vor sa te uiti la standul lor, e usor sa te simti fara vlaga dupa o zi de plimbat in locuri aglomerate.

copiii sunt extrem frumosi; foarte micuti, sunt extrem de delicati si par atat de fragili. daca in iordania copiii sunt extrem de protejati, li se ofera totul si nu apuci sa vezi copii cersind, in india poti vedea copii cersetori si ti se rupe inima. alaturi de parintii lor, si aici copiii par iubiti si ingrijiti, indiferent de statutul social. dupa micul nostru moment de faima si trei ore de mers pe jos in continuu am mai facut un stop la restaurantul de la baza scarilor unde am incercat inca o mancare indiana. inainte sa urcam scarile am incercat egg curry rice (exact asta am primit: orez intr-un bol si sos de curry cu doua oua fierte in altul) si pui cu orez si legume. ni s-a spus la ambele ca nu erau iuti, dar ne-a ramas iuteala in gura cel putin o ora dupa. acum ne-am luat un meniu vegetarian care avea doua clatite (exact ca si clatitele noastre la gust, poate un pic mai galbene si putin mai sarate), o clatita subtire si crocanta de cartof, orez si trei feluri de sosuri cu legume, toate extrem de condimentate. le-am mancat cu placere si am suferit consecintele dupa tako cand mai duce lipsa mansafului si il pomeneste de fiecare data cand mancam ceva )

despre orez, atat in iordania cat si aici nu prea am multe de spus… gustul este exact acelasi. in iordania l-am mancat amestecat deja cu curry, sau cel putin sofran, aici, de fiecare data, e servit separat, e simplu, curat, si ti-l amesteci tu cu ce vrei. e drept, din punctul de vedere al formei, cel din iordania era o idee mai mic si bondoc si cel indian e basmati. la gust… la fel. de orez. pana acum, mancarea pe care am incercat-o in india este… iute. e greu pentru noi sa distingem alte gusturi. tako a incercat ieri doua tipuri de puri si i-au placut mult. nu erau deloc iuti si a simtit si ierburile proaspete si gustul legumelor. ne-am luat si un porumb fript: aici dupa ce il frig il dau cu o bucatica de lamaie pe care au sare. foarte gustos.

ne-am urcat inapoi in barca la 5, pentru ca ultima barca pleca la 5.30. inapoi in oras am inceput din nou sa hoinarim pe strazi si am nimerit fix in mijlocul unui festival stradal la care tot vroiam sa ajungem, dar nu stiam unde e aproape de muzeele din mumbai (cel de istorie, de arta indiana si arta contemporana), si in festival am vazut multe standuri de vanzare a diversilor artisti locali, tot felul de lucruri facute de mana, picturi, bijuterii, tricouri, saari, esarfe, fotografii, … tot felul. in paralel, festivalul copiiilor parea o ocazie buna ca cei mici sa se murdareasca cu lut si culori, toate astea garnisite cu mesaje eco, sculpturi imense, mesaje mai subtile sau mai socante despre incalzirea globala. am vazut o chestier absolut geniala si care arata foarte bine: pungile in care isi primeau oamenii cumparaturile erau facute din ziare, lipite cu scotch. ne-am plimbat printre standuri si tarabe si am luat-o incet catre locul nostru preferat: zona garii. si partea de langa port este foarte draguta, curate si totusi colorata. plin de tarabe care vand de toate, de la chiloti la blackberry, de la fructe la softuri piratate puse in carcasa cu coperta colorata. ca si in iordania, si aici poti gasi orice film piratat, in carcasa, puse la vedere. am vazut si antivirus si windows 7, toate piratate. chiar si un stand cu calculatoare pe trotuar. cel mai mult m-a distrat ca au si carti piratate. trase la xerox color. aici mi-au atins punctul sensibil… ma gandeam cat de ieftine trebuie sa fie si ca as putea sa imi iau multe!!! da, dar avem o politica de nu cumparam nimic pentru ca nu vom avea cum sa le caram. daca fiecare excursie ar fi fost separata, cu siguranta ne-am fi luat multe si din iordania si din india. asa, e destul de greu, pentru ca nu avem spatiu in bagaje si ne e groaza le caram pentru inca cel putin 60 de zile. dar e foarte tentant. ne-am oprit intr-un magazin de dulciuri si snacksuri indiene (tot felul de chestii uscate, unele, cred, facute din prafuri si condimentate). aici am incercat doua prajituri proaspete, ne-am luat alune in zahar dulce si o punga de cipsuri imense (cred ca un amestec de ceva praf cu cartof), foarte subiri si pe alocuri iuti. prajiturile proaspete ne-au placut mult. nu au fost nici pe aproape asa de dulci ca si cele arabe, dar arome placute, chiar un pic condimentate, si gust pe care ne e greu sa il descriem pentru ca nu avem cu ce sa il asociem. cea semicerc credem ca avea mai multe fructe uscate la baza si ne-a placut cel mai mult. cea de-a doua avea petale de flori si o pasta ca cea de fistic cu o textura ca de glazura moale.

am plecat mai departe spre gara si am vorbit despre cum ne place india tot mai mult. de-abia asteptam ca maine sa mergem in jaipur si sa ne intalnim cu sunny si sotia lui. duminica vroiam sa mergem la agra, la taj, si se pare ca si ei vroiau sa faca acelasi lucru. in camera de hotel, tako si-a dat seama ca sunny isi duce sotia la taj, probabil, si pentru ca duminica e 14 februarie. ne-am distrat o tura de cum s-au potrivit lucrurile incat vom parea foarte cheesy, cu atat mai mult cu cat noi nu sarbatorim niciodata 14 februarie si nu inseamna nimic pentru noi. dar, ce romantic, sunny asta! de-abia asteptam sa ne vedem cu ei. par si ei de treaba – tako a mai vorbit cu el la telefon. intre timp fadi ne scrie cate un mesaj zilnic, asigurandu-se ca suntem bine maine ii vin surorile acasa din vacanta si probabil va fi ocupat cu ele si cu pisicile lui. ne tot aducem aminte de cuvintele invatate in araba, ticurile verbale si ne lipseste sa invatam si asta aici. in schimb, india ne-a invatat deja ceva: oamenii sunt extrem de saritori. daca pari confuz, nu stii unde sa mergi, nu gasesti data expirarii pe o sticla, te chinui sa ii explici taximetristului nestiutor de engleza sau de adresa unde vrei sa mergi, mereu se gasesc oameni care sa iti sara in ajutor fara sa le ceri asta. sunt atenti, te vad, te ajuta si pleaca. nu stiu daca e pentru ca suntem turisti si le sarim in ochi sau fac asta cu totii. oricum, noi am apreciat asta foarte mult. aici welcome-ul arabilor s-a transformat in hello venit din senin si cu zambetul pe buze. un baietel de vre-o 8 ani m-a intrebat azi pe insula do you like our india. cat de frumos a spus-o… m-a cucerit.

ne-am intors la gara si tako a mai incercat doua feluri de mancare, ambele fara carne si ambele foarte iuti. prima, paine cu sos de legume, iar cea de-a doua, un fel de hamburger vegetarian. gustoase dar iuti. am ajuns tarziu la hotel. ne-am pregatit bagajul pentru maine, am reusit sa bagam gecile in rucsacul mare si ne bucuram ca avem dus fierbinte la discretie.