tripmood

cred ca suntem pe cale sa racim din nou. suntem extrem de obositi si am dormi in continuu, desi suntem atat de curiosi, inca, de japonia. ne-am trezit pe la 10 si afara e aproape ger si ploua cu galeata. ne-a spus aki ca astazi va ninge; nu ninsoarea pe care o stim noi si una japoneza, un fel de ploaie mai solida. speram sa nu aibe dreptate, dar se pare ca prognozele meteo aici sunt foarte corecte si de asta daca vezi un japonez cu umbrela, toti au una. o adevarata pasiune pentru umbrele si tot ce tine de utilizarea lor. bineinteles, gasesti si versiunea cu dantela, asortata cu rochitele atat de indragite aici. am iesit la pranz sa ne luam ceva de mancare si sa cumparam ceva si pentru cina cu akino si goyo, alaturi de sora si varul sau. ne-am intors si ne-am facut omleta si cate un vifon si ne-am bagat inapoi in saci. tako a adormit aproape instant dupa masa si eu am mai ramas pe calculator, incercand sa completez o aplicare pentru un proiect. ne-am bucurat ca am primit un email de la unul din contactele noastre din chile, spunandu-ne ca e bine si ca nu e chiar asa de rau cum se arata la televizor. asteptam inca vesti de la tanarul caruia i-am confirmat ca vom sta la el si din sydney vom incerca sa aflam daca ne vor lasa itinerariul asa, sau ne vor schimba zborurile. ne-ar placea mult sa putem merge si, daca avem cu ce, chiar sa ne voluntariem sa ajutam.
timpul a trecut foarte repede, desi, aparent nu am facut nimic. echipa de indonezieni a venit de la baile calde exact asa cum au spus, la 7. au pregatit destul de repede cele necesare pentru cina. in principal, carne de vita taiata extrem de subtire, ciuperci japoneze, tofu, ceapa verde si taitei de orez. am mancat suky-yaky si shaby-shaby, doua feluri de fondue, dar fara branza. am avut doua oale puse pe cate un cuptor mobil, umplute cu apa si ulei si cateva condimente japoneze, in care am bagat pe rand si in functie de preferinte, alimentele pe care le doream. fiecare aveam un bol cu ou crud, batut un pic, in care trebuia sa introducem alimetul fierbinte, pentru suky-yaky iar pentru shabby-shabby, o combinatie de sos de susan si soia. sora lui goyo este in japonia de cel putin 8 ani. face percutie si este fan muzica lumii. ne-a spus ca un festival pe care trebuie sa il vizitam este earth celebration, care are loc in august pe o insula micuta, japoneza. am schimbat pareri despre felul in care japonezii gesticuleaza si intoneaza cuvinte, despre cum vorbesc la telefon, despre cum, daca ai stat destul in japonia, te trezesti ca incepi sa faci plecaciuni chiar daca multumesti sau saluti la telefon indonezienii nostri sunt foarte senini si glumesc mult; o companie extrem de placuta si agreabila. chiar daca nu am povestit tot ce era de povestit si nu ii cunoastem de mult timp, sunt genul de oameni foarte deschisi si pozitivi, te fac sa te simti in largul tau si nici nu simti diferenta de cultura. ne place sa povestim cu ei pentru ca au avut multe experiente si sunt dornici sa le impartaseasca. majoritatea indonezienilor vorbesc engleza, asa ca au o engleza excelenta si se fac intelesi foarte usor. dupa ce am terminat cina, au vrut sa ne introduca pe noi si pe verisorul lui goyo unui joc de carti care le place foarte mult. se numeste 100 si se invata foarte usor. cum se lasa cu pedepse, cu omorat adversari, am devenit (desi noi doi eram cei mai pasnici din echipa) destul de agresivi si competitivi. oricum, am ras si jucat carti, baut suc de mere si ceai, pana aproape de miezul noptii. maine ne asteapta o zi grea pentru ca zburam 10 ore si pentru ca ne va fi greu sa zicem ceau japoniei. ne-a placut mult aici si chiar daca am stat o saptamana, avem senzatia ca am rascait la suprafata un strat foarte subtire de iz de japonia si ca am avea nevoie de mult mai mult timp pentru a putea spune ca am cunoscut cu adevarat cultura japoneza. am fost spectatorii unui film superb, imagini de legenda si de viitor, intr-o tara in care traditia si inovatia fac casa buna. cu siguranta vom visa sa ne intoarcem o data aici, poate cu mai multe resurse, pentru ca japonia este o tara extrem de scumpa, si cu mult mult mai mult timp. si aici, unde timpul e pretios, a zburat. oricat incercam sa mai tragem de el, viteza si puterea cu care se misca lumea aici e peste noi.