tripmood

astazi am avut parte, cel putin dimineata, de cateva raze de soare… am dormit bine si am beneficiat si vom beneficia de serviciile unui hotel de 5 stele. ne vom spala hainele, facem dusuri fierbinti, avem uscatoare de par si ni se schimba prosopul zilnic

am plecat de dimineata cu jirina si vom avea primul nostru mic dejun cu dim sum, galuste specifice pentru hong kong, facute pe abur, care pot contine de la legume, carnuri, pana la fructe de mare si supa. cladirea in care sta jirina este aproape de parcul botanic si zoologic al hong kongului, asa ca trecem prin el cel putin de doua ori pe zi, ceea ce mi se pare genial. ea sta foarte aproape de centru si ca sa mancam trebuie numai sa mergem cate 6-7 minute. zona e foarte deluroasa si plina de sosele, una peste alta, deci trebuie sa ai grija pe unde o iei. dupa un colt de cladire vedem o coada interminabila de oameni. politie in jur si oameni stand la rand, linistiti. ne-am gandit ca e o demonstratie, s-a intamplat ceva,… cand am ajuns la baza dealului, dupa 10 minute de mers si sute de oameni, am aflat ca asteptau sa primeasca cate o plasa de panza yves saint laurent, care nici macar nu arata bine si nu avea nici un mesaj eco pe ea… jirina l-a intrebat pe un fericit posesor al acestei plase ce se intampla si, mandru, a povestit ca a asteptat 2 ore pentru cadou… lumea e nebuna. Am continuat spre partea cu restaurante si am gasit unul in care toata lumea manca dim sum. Jirina a comandat 6 feluri, combinatii de diferite carnuri cu legume, si a fost foarte greu sa le terminam. Dim sum e numele generic pentru orice mancare gatita pe abur, insa galustile sunt specifice pentru hong kong. Practic sunt o pasta proaspata (ca un fel de tortellini proaspat), extrem de subtire, umpluta cu diverse. Ne-au placut mult si am mai fi mancat, dar cand ai prea multe sunt destul de grele la stomac. Am plecat putin ametiti de la restaurant si ne-am indreptat spre atelierele si magazinele vechi din partea traditional a orasului. Am ajuns la cel mai vestit loc de ceai medicinal. Aici, oameni in varsta aranjau frunze si radacini in pungi, cutii si cutioare. Altii, mai tineri, pregateau si vindeau ceaiul. Am incercat ceai de flori si o combinatie de 24 de plante. Primul a fost dulce, cu un iz de laptisor de matca meets miere, al doilea, un bitter cald si diluat. L-am baut cu greu insa am mers pe principiul ca daca e natural si are gust nasol, trebuie sa fie sanatos! Ne-am plimbat mult prin zona asta si ne-a placut pentru ca e o zona mult mai putin frecventata de lumea din hong kong, fie ei localnici sau straini, din lumea cifrelor. Am trecut din nou cu ferry in Kowloon si am luat la rand centrul cultural, unde aveau activitati cu si pentru copii, muzeul de arta si muzeul de stiinta. Locuri frumoase, pe malul apei, totusi, tai o ne-a ramas ca si punct de referinta si e greu sa depasesti asta.
Noroc cu parcurile si zonele verzi, vegetatia absolut nalucitoare, chiar si in oras. Intr-adevar, e usor si linistitor sa ajungi intr-un oras asa de bogat si dezvoltat dupa tari in care comunicarea e greoaie si trebuie sa fi pe pozitii tot timpul, sa muncesti mai mult. Evident este mult mai comod si usor sa ai magazine la fiecare pas, toalete extrem de curate la fiecare 5 minute (adica in fiecare mall), mancare la care sa-i recunosti gustul. Dar experienta e mult mai saraca si simti ca lipseste ceva. Relatiile sunt mult mai impersonale, se ajunge mereu la bani, afaceri si castig, case si masini mai scumpe, distantare tot mai mare de restul. Tinerii de varsta noastra se indeparteaza tot mai mult de traditie si devin tot mai… uniformizati.
Dupa ce am mers non-stop ore in sir, ne-am intalnit cu jirina ca sa mergem pe temple street, o strada faimoasa pentru piata de pe ea: de la tot felul de obiecte din jad, genti care imita brandurile atat de iubite aici, electronice si aproape tot ce ti-ai putea inchipui, la mancare extrem de buna, servita la restaurante cu mesele in strada. Este un loc extrem de colorat, care ia viata seara, dupa 9.
Din nou, a trebuit sa aleg varianta safe, pui, dar tako a gustat mai multe sortimente de fructe de mare si cateva in combinatii caudate cu carne de porc, extrem de grase. Am luat apoi, sa gustam tot trei, limba de rata . o chestie crocanta si putin grasa, cu o textura putin ciudata, dar interesant. Oricum, ca sa te saturi, trebuie sa faci macel, asa ca probabil nu vom mai avea niciodata asa ceva
Am plecat cu burtile pline si am adormit extrem de repede. Cum nu aveam internet la jirina, si la ea e mai putin umed, ne gandim sa ne odihnim cat mai mult si speram ca tako sa scape de raceala.