tripmood

impachetatul final si pregatirea de drum cu avionul a durat mai mult decat ne asteptam…astazi ne-am trezit la 5 si am plecat spre tren si apoi spre aeroport. aici am fost din nou ajutati de voluntari sa ne gasim punctul de check-in dintre sutele deschise si dupa am atipit asteptand imbarcarea, apoi am adormit in avion, am mancat, am dormit din nou si ne-am minunat de cum se vede noua zeelanda din avion. am avut un zbor foarte lin si foarte comod. desi ne asteptam sa fie mai scurt, a fost de trei ore si si cu different a de fus orar, am ajuns in auckland la doua si dupa-masa. aici am fost seriosi verificati de orice fel de mancare, proaspata sau nu, bocanci si orice alt produs mai ciudat am putea aduce in tara. au caini special antrenati sa iti miroasa alimentele proaspete, chiar si fructe si legume, din geanta, se plimba cu ei printre pasageri si cainii incep sa sara, sa te linga, sa iti miroasa bagajul. daca ghicesc bagajul cu alimente, primesc cate o recompensa. tot ce e proaspat se confisca. nu e o problema daca le ai, e o problema daca nu le declari in fisele care trebuie completate la intrarea in tara (majoritatea tarilor le au) si pe care le primesti in avion. ne-au verificat si bocancii si am fost si noi surprinsi de cat sunt de curati dupa japonia. am descoperit destul de repede, pe propria piele, ca este o mare rivalitate intre noua zeelanda si australia. si aici sunt multi voluntari varstnici si multe lucruri par semanatoare, dar de la inceput am putut vedea multi maori, localnici, multe imagini cu ei ca si emblema noua zeelandei, si asta a dat un sentiment mult mai natural si firesc locului. am ajuns dupa o ora si in oras. si aici, ca si in sydney, daca nu vezi tara pe un plic, ai putea sa juri ca esti in anglia. strazile au aceleasi nume, parcurile la fel… ca si in sydney, si aici e usor sa gasesti sky tower, ca cel mai inalt punct, cladire de unde poti vedea tot orasul, situate in buricul lui. si aici poti face sky walking si tot felul de sarituri, mai jos pe strada gasesti o catapulta… se pare ca bungee jumping a fost inventat aici cu un motiv… oricum orasul e foarte deluros, iar parcurile foarte frumoase. cladirile par destul de lipsite de personalitate si multe zone noi mai construite sunt complet sterse si industriale. oceanul e foarte aproape si asta face ca vantul sa fie puternic.

ne-am lasat bagajele in statia de autobuz si, cum nu am gasit couchsurferi pentru azi, ne-am gandit sa facem o noapte alba. am mers la centrul info ca sa ne documentam despre locuri si orase pe care trebuie sa le vedem, pe langa cele de care aflasem pe net. aici am gasit un centru enorm, cu atatea brosuri si ghiduri ca nu stiai de unde sa incepi si unde sa te uiti mai intai. personalul extrem de binevoitor si zamberet, ne-au ajutat chiar sa ne cautam cazare, au dat telefoane sa intrebe de preturi si disponibilitate, ne-au dat sfaturi de ce sa vizitam, si am petrecut acolo cel putin jumatate de ora. am plecat spre port, ne-am plimbat pe strazi. si aici oamenii sunt foarte bine facuti, kiwis in general, dar gena principala este cu siguranta maori. am ajuns si in cateva locuri dubioase ale orasului, dar si aici am observat: cultura pare mai degraba americana decat englezeasca, desi mostenirea celor din urma este prezenta pe toate cladirile, toate locurile mai vechi. ne-am plimbat asa ore bune. in port, am dat iarasi peste brandul care ne exaspereaza: louis vuitton. aici sponsorizeaza o competitie de iahturi, asa ca mare parte din portul non-comercial era plin de iahturi private, de oameni imbracati ca si cum s-au nascut pe ele, care se bucurau foarte demn de un pahar de bere si o farfurie cu fructe de mare pe terasele din zona. aici am vazut si un magazin intreg cu produse personalizate pentru cupa mondiala de rugby din 2011. si tot aici am inceput sa fim introdusi in rivalitatea dintre noua zeelanda si australia in ceea ce priveste sportul, dar si multe altele. tricouri cu: nu e loc de plans in rugby, mai putin daca esti australian, sau sustin doua echipe de rugby: noua zeelanda si orice joaca contra australiei sunt minimul ce trebuie sa ai atunci cand te consideri un fan rugby in noua zeelanda. si daca te uiti la pozele echipelor ramai socat de ce munti de oameni pot sa existe. tako spunea ca nu e de mirare ca existe legende si povesti ca cea a lui guliver. venind din asia, unde se simtea enorm, aici se simte minuscul. adevarul e ca maori sunt foarte impunatori. multi inalti si lati si cu siguranta ca atunci cand fac haka (dansul traditional maori, adoptat de echipa de rugby a noua zeelandei) te cutremura un pic. in plus, numele lor: all blacks, spune multe despre seriozitatea cu care se joaca rugby aici

am simtit ca suntem destul de obositi. ne-am hotarat sa mai cautam varianta de hostel sau backpackers’ hotel (aici sa fi backpacker sau hitchhiker e un statut destul de apreciat, primesti card si beneficiezi de diverse reduceri la diveriti operatori) ca sa putem sa dormim un pic sau, macar, sa stam intinsi cateva ore. am gasit unul foarte aproape de statia de autobuz si ne-am lasat bagajele acolo. am iesit apoi sa mancam ceva si am nimerit intr-o berarie veche, care iti face propria bere, asa ca tot ce poti sa bei este nefiltrata si fara conservanti. aici, un chelner italian ne-a recomandat ce sa mancam si care sunt recomandarile bucatarului. eu mi-am luat paste iar tako fish and chips, pentru ca nu prea gasesti mancare maori, iar mancarea traditionala kiwi este orice are carne multa sau peste. am mancat destul de bine, uitandu-ne la un meci de rugby, intre timp. arata extrem de dureros cand se blocheaza si se trantesc la pamant, uneori se ridica unii pe alti cu o gratie greu de asociat cu gabaritul lor, iar grija si talentul de a nu se calca pe cap, maestria cu care sunt duri dar totusi fair play e uimitoare. ne-am hotarat sa mergem la un meci si avem norocul sa prindem unul vineri, in 19, chiar intre o echipa nz si una australiana. in jur de 10 ne-am indreptat spre hostel si am adormit repede in camera de 8 persoane, chiar daca colegii nostri mai citeau. suntem entuziasmati ca mergem maine la womad, ca ajungem sa vedem trupe cu care am vorbit pentru plai, ca vedem ce feedback are aici worldmusic si ca apucam sa mai vedem din frumusetile tarii in care suntem acum.