tripmood

zi de calatorit… ne-am trezit la ora 5 dimineata si am plecat spre aeroport. dupa 21 de ore de drum suntem in aceeasi zi, un pic inainte de ora 11 dimineata. e nebunie. am trecut de linia timpului, am traversat pacificul, am vazut cum e fie bezna, cu soarele pe cealalta parte a pamantului, am zburat peste cel mai sudic punct din lume, am vazut chile din avion si acum suntem aproape de buenos aires. suntem foarte entuziasmati sa fim aici. astazi vom sta impreuna cu tatal gazdei noastre, care este dansator de tango. ea vine abia maine si ne-a incredintat lui dupa multe dezbateri, am inteles ca este mult mai safe sa luam un taxi pana la adresa malenei. aici, george, tatal ei, ne-a asteptat pictand, alaturi de cei doi caini ai familiei. il stim mai bine pe che, care are numai 6 luni si e incredibil de jucaus si greu. george este consultantul unei companii braziliene, dar preda tango si organizeaza si spectacole de tango (va avea un turneu in octombrie prin europa cu niste dansatori argentinieni foarte batrani), sotia lui, monica, canta la pian si se pare ca are destul de multe concerte, iar ambii copii (malena are un frate mai mare, de 31 de ani) au fost crescuti intr-o casa foarte plina de arte si oameni colorati si frumosi. am impartit o pizza si am povestit despre economie si despre calatorit. acum ne-a lasat singuri pentru ca merge sa o ia pe mama lui cu masina iar noi ne pregatim sa iesim in oras. ne place aerul de buenos aires si credem ca o sa ne priasca. avem internet, asa ca mai scriem si diseara. daca pana acum eram inainte cu zilele, acum am ajuns in urma, asa ca ziua se va termina mult mai tarziu la noi, decat la voi.

am plecat spre oras si am gasit usor metroul si dupa aproape 40 de minute de mers, am ajuns in piata de mayo, unde cladirea roz, faimoasa pentru aparitiile evitei peron de la unul din balcoane, guverneaza locul. acum o alta femeie puternica a devenit idolul argentinei (cristina, actuala presedinte al tarii), dar nimic nu se poate ridica la rangul evei. ne-am plimbat prin zona si am pornit catre o rezervatie naturala, din apropiere. un rau mare traverseaza buenos aires si se varsa in marea argentinei printr-o delta, creand o zona de o vegetatie frumoasa si diversa, putin contrastanta cu nebunia si betonul orasului. ne-am plimbat mult pe marginea rezervatiei (parcul in sine este inchis lunea) si ne-am uitat la oameni, la diversitatea argentinienilor, la cladirile vechi, la cele noi, la oameni bogati si saraci… e un loc foarte colorat si plin de viata, cu un aer totusi linistit si, parca, de portugalia. noi suntem foarte obositi si numai dupa 5 ne izbeste oboseala crunta dupa aproape doua zile de nesomn.

ne-am plimbat prin cartiere si am ajungs intr-o zona plina de magazine de antichitati si chiar intr-o piata plina de tarabe cu antichitati si haine second hand, dar si legume, fructe si macelarie. ne oprim la o cafenea si simtim cum ni se inchid ochii in timp ce sorbim din zeama fierbinte. plecam inapoi spre casa, inainte sa se intunece prea tare. ajungem din nou la jorge, che si fidel si ne jucam cu cainii. che e inca pui si cere multa atentie. fidel e cel care il cearta uneori, care se si joaca cu el uneori, dar e mult mai temperat si che stie cine e alpha in relatia dintre cei doi. incercam sa ne uitam la un film dar e prea mult… mergem sa ne culcam in camera mica a malenei, despartita de holul acoperit de sticla (care probabil mai demult, era o curte mica interioara, un loc de unde sa poti sa vezi cerul) de o scara abrupta si subreda. che plange un pic dupa noi, dar ne bucuram ca nu ne urmeaza. pe jos e piatra, camera pare rece si nefinisata, cu putine lucruri care sa o personalizeze, dar totusi plina de farmec. e o casa frumoasa si pastrata cat mai aproape de cum a aratat atunci cand a fost construita. ne obisnuim incet incet cu parul de caine si adormim dusi…