tripmood

astazi ne-am trezit la 8.30 pentru ca o asteptam pe malena. eram curioasi sa o cunoaste si a ajuns dintr-o calatorie superba, in provincia cordoba, din argentina, foarte emotionanta pentru ea. a fost cu mama ei la rudele din partea acesteia, pentru a face o ceremonie simbolica in cinstea tatalui, bunicului malenei, care a murit de curand. acolo s-a vazut cu rude pe care nu le mai vazuse de cel putin 20 de ani, ea avand 24. dupa multe ore de mers cu autobuzul (toate distantele aici sunt enorme si un drum cu autobuzul are cel putin 9 ore ca sa fie considerat calatorie) am facut cunostinta cu o fata plina de energie si cu fata luminoasa. ne-am inteles foarte bine de la inceput. genul acela de oameni cu care nu ai momente de liniste ciudata, cu care simti ca e o placere sa vorbesti, care stiu sa puna intrebari si stiu sa asculte, care iti raspund cu drag si lux de amanunte. e foarte isteata si, ca toti membrii familiei ei, are o gena artistica puternica in sange. a studiat film si lucreaza tot in domeniul asta. ii place sa calatoreasca. face fotografie, scrie, canta alaturi cu mama ei (ea e la voce pe melodiile de folclor cantate la pian de monica, mama ei), organizeaza concerte cu fratele ei… e foarte activa, ii place istoria si, asa cu ne-a zis si tatal ei, familia ei e foarte de stanga… asta daca fidel si che nu ne-au demonstrat-o deja .

dupa ce am povestit vre-o ora in bucatarie, incercand primul nostru mate (ceai verde, dintr-o mixtura de ierburi, emblematic pentru america latina, care se bea cu apa extrem de fierbinte si in cani speciale), fiind introdusi in problemele cu care argentina se confrunta (fabrici inchise, situatia fermierilor, incercarile presedintei si opozitia presedintelui congresului, cum a fost vanduta tara, si multe alte subiecte interesante), am aflat despre diversitatea si mixtura de natii care au produs argentinienii de azi (pentru ca, din pacate, foarte putini descendenti ai triburilor locale mai sunt in viata) – poti gasi multi argentinieni-italieni (malena e una dintre ei), multi argentinieni-spanioli, germani si olandezi.

am plecat de la ea catre la boca, un cartier, dintre cele mai vechi, si cele mai sarace, obiectiv turistic gratie specificului locului: casele sunt foarte colorate si construite din placaje de metal, echipa de fotbal a cartierului este una dintre cele mai bune din argentina, iar tango se danseaza pe strada (desi malena insista ca nu este tango-ul traditional). am mers cu autobuzul, care un sistem extrem bine pus la punct: spui soferului unei vrei sa mergi, el tasteaza niste coduri si in functie de asta, pe o masinarie, ca un tonomat de cafea, iti apare cat treuie sa platesti. bagi monede si primesti biletul. problema sunt monedele pentru ca exista o lipsa de ele pe piata si e nebunie sa te pregatesti pentru autobuz pentru ca e aproape imposibil sa schimbi bani undeva… exista si monede falsificate, dar se folosesc fara griji… ne-am plimbat pe strazi, am aflat cat de important este maradona pentru argentinieni, am vazut o sosie de-a lui care a incercat sa ne vanda o poza, am vorbit cu un sarb care ne-a observat din autobuz steagul romanesc de pe mana si ne-a povestit ca e fan popescu si ca e in argentina de 6 ani. am cautat sa gasim un local autentic, fara turisti si cu mai multi localnici. l-am gasit la un colt de strada si am gustat empanadas, friptura si milanese napolitana (o inventie argentiniana). am mers dupa aceea spre clatitele faimoase ale lui carlitos, un nene care si-a inceput o afacere cu clatite si acum e faimos in argentina. aici urma sa gustam dulce de leche, nu caramel, ci dulce de leche si chiar daca il ai mai gustat in portugalia sau spania… se pare ca nu ai gustat dulce de leche pana nu ai ajuns in argentina. aici, doua clatite imense, imbaiate in caramel (pardon, dulce de leche, care e da, delicios) proaspat si, a lui tako, si in banana prajita in rom. nu le-am putut termina, dar le-am luat la pachet.

de acolo am plecat spre recoleta, unde cea mai interesanta atractie este cimitirul unde cei mai importanti oameni din istoria argentinei sunt lasati sa se odihneasca. cautand mormantul lui eva peron, am fost introdusi celor care au vandut tara, celor care au fost peronisti si au ajutat cladirea natiunii argentiniene… am auzit speech-ul unui ghid care i-a multumim evitei pentru sistemul de sanatate, pentru scoli, pentru ca a sustinut artele, in special filmul, pentru ca a facut posibil pentru femei sa voteze si sa li se recunoasca drepturile… majoritatea oamenilor sunt foarte atasati de ea ca si persoane, au apreciat faptul ca nu a vrut sa se implice in politica, dar ca a facut atat de multe pentru tara. am stat in soare pe un deal de langa recoleta, am aflat despre cum tango este un dans extrem de intens, foarte intim, unde barbatul trebuie sa stie sa conduca, iar femeia sa se lase condusa (deci, si foarte misogin), unde el isi alege partenera dup ace o vede dansand, iar dupa ce se privesc, ea trebuie sa confirme daca vrea sa danseze, privindu-l inca o data pe el. o data ce s-au ales, trebuie sa danseze un milonga, care sunt 3 tango-uri, iar daca el nu si-a ales bine partenera, poate fi destul de nasol… sunt doar cateva puncte unde cei doi se ating (obraz, maini, spate), dar asta nu face dansul mai putin intim. tatal milenei este pasionat de dans si merge la barul lui favorit de tango in fiecare marti, joi si sambata. spune ca atunci cand e plecat in calatorii de afaceri, este foarte trist pentru ca nu poate dansa. la fel, mama ei este dependenta de pian si poate petrece zile intregi cantand non-stop la pian. am auzit asta si la 7 dimineata, dar e ceva foarte special sa te trezesti in sunete de pian. de aici am plecat spre casa, am apucat sa facem un dus si am plecat spre casa prietenilor lui malena. am ajuns la ei si am cunoscut 5 dintre amicii malenei, tineri care au calatorit mult in spania (multi tineri argentinieni aleg sa mearga in spania sau portugalia sa lucreze ca si barmani sau chelneri pentru ca pot calatori si castiga niste bani, plus, majoritatea vorbesc bine si portugheza si arata foarte europeni) si isi fac mereu planuri de plecat din nou. am povestit cu ei, am impartasit muzica, traditii, si in jur de 3 am plecat spre casa. am avut o zi foarte plina, plina de lucruri noi, locuri si oameni frumosi, dar … intr-adevar, cu iz foarte european, asa cum zice si milena.