tripmood

am plecat din siem reap si suntem foarte fericiti ca am vazut cu ochii nostri monumente despre care am vazut atatea documentare. sunt foarte fericiti si norocosi si ca l-am cunoscut pe sambo si ne-ar fi placut sa stim khmera cat sa putem vorbi cu el. am tot discutat despre el si ne-a ramas cumva in minte. ne-a placut mult si speram doar ca va avea o viata frumoasa. desi se poate considera ghinionist – traieste departe de familie, nu a facut scoala, nu se poate gandi la un apartament al sau, un tuk-tuk al sau – parea fericit si gasea fericirea in lucruri mai mici – noua geaca de ploaie si vant primita de la hotel, cate 1 dolar primit de la turistii pe care ii plimba, faptul ca are un job sigur. oare cum va fi peste ani? ne-am strans mainile si ne-a salutat cu goodbye my friends. sigur ne vom gandi si la el cand ne vom gandi la cambodia.
am ajuns la 6 in autogara din statiune. eram adormiti si buimaciti si intampinati de o mare de soferi. de fiecare data cand un autobus se apropie de o statie sau da semne de oprire, ca sa nu mai vorbim de autogari, de nicaieri apar zeci de soferi care isi repereaza si striga clientul (un fel de pui, ala-i al meu) si chiar daca inca nu ai apucat sa iti iei bagajul, nici nu te-ai trezit bine si nici nu stii unde esti, ochi atintiti, sir, mam, tuk-tuk, de peste tot… am aflat de la un englez care e strada pe care ar trebui sa gasim mai multe hoteluri si am pornit in colo. am ajuns pe o strada destul de fada, intr-adevar, numai cu guesthouse-uri si destul de aproape de mare. preturile erau mari si am coborat pana pe plaja. multa mizerie, bar langa bar, cu turisti obositi, care dormeau pe plaja… da, cu siguranta noptile nu sunt linistite aici. la sfatul tuk-tukistului, am mers la un alt guesthouse, ceva mai departe, si acela la 3 minute de plaja, dar la strada. un complex foarte mare de bungalouri, cu o terasa-restaurant in mijloc, plin ochi, urmau sa aibe cateva camere libere, asa ca am asteptat la o cafea si niste ochiuri prajite pana ne primim camera. meniul foarte generos, cu mancare multa si ieftina, cu chelneri atenti, care porneau ventilatoarele imediat ce te asezai la masa, care verificau comanda, isi aduceau nota frumos scrisa cu tot ce ai comandat, … nota 10 la servicii. aici camera e mai modesta in ceea ce priveste curatenia decat in celelalte doua locuri, dar tot extrem de suportabil si incoparabil fata de experienta india. in camera, pe langa ofertele de autobuz, multe anunturi cu stop human trafficking, sau cele impotriva molestarii copiilor. ni se pare ciudat pentru ca niciunde altundeva in cambodia nu am vazut astfel de anunturi.
aerul e fain, lumea foarte colorata, reggae la fiecare terasa si toata lumea pare sa stie versurile. plecam spre plaja si aici barurile inca nu sunt deschise. e inca foarte devreme si chelneri curate podele, scutura pernele. apa e foarte curanta, de un albastru-turcoaz deschis, dar cu destul de multe sticle, pungi de plastic, conserve de bere si alte ambalaje. nisipul e extrem de fin, aproape de textura grisului, dar sunt foarte multe barci si pe cat vrem sa ne aruncam in apa calduta, parca nu ne vine sa o facem aici. ne gandim sa inchiriem un motor si sa mergem la 10 km, pe plajele din outres, care am auzit ca sunt mai frumoase. vedem 3 barci cu oameni in ele. inainte sa plecam, intrebam un turist pe ce barca se urca si aflam ca este un tur de insule. ne hotaram sa mergem si noi. ne urcam in barca si am plecat! suntem cu 4 italieni mai in varsta si trei tineri: doi canadieni si o spanioloaica care urmeaza sa ramana pe una dintre insule. nici nu stim pe ce insule mergem… aflam ca destinatia principala este bamboo island si cei trei vor ramane acolo. prima oprire este langa o insula mica si stancoasa. obiectivul e snorkeling. mai multe barci arunca ancora si, rand pe rand, turistii sar in apa cu ochelarii oferiti de organizatori. apa arata superb. italienii din spatele nostru comenteaza in continuu si despre toata lumea. cu siguranta nu isi dau seama ca intelegem ce vorbesc si incercam sa ii ignoram. doi dintre ei sunt destul de bine-facuti, asa ca barca se inclina ciudat de mult cand vor sa coboare sau sa urce. tako sare primul in apa si apa e numai buna de balaceala. eu nu am intrat pentru ca eram prea ocupata cu aparatul foto. dupa vre-o 10-15 minute am plecat spre bamboo. desi par aproape, toate insulele astea iau ceva timp … ori sunt mai departe decat par, ori barcile merg extrem de incet.
am ajuns acolo. era exact ce ne dorisem. foarte putina lume pe insula, cateva bugalouri si un singur restaurant si in rest plaja si apa de o culoare cum vazusem numai in poze. apa foarte foarte calda. singurul pericol – aricii de mare. apa era asa de curata incat era destul de usor sa ii vezi, trebuia doar sa ai grija. nisipul ca faina, apa calda… excelent. singura problema (la care nici nu ne gandisem pana atunci) era ora total nepotrivita pentru asa ceva. am ajuns pe insula la 11 si urma sa stam pana la 3. exact intervalul nepotrivit. oricum, la cat de superb a fost, merita un pic de piele arsa. am inceput sa ne balacim si, cand am simtit deja soarele arzand, am mai iesit un pic la umbra sau, varianta tako – baie imbracat. nu ne venea sa credem ca suntem acolo si ce frumos putea sa fie. am trecut printr-o mica jungle pe partea cealalta a insulei. apa era putin mai mare si nisipul scotea sunet de scartait de zapada sub picioare. nisipul ardea atat de tare incat nu putei sa mergi fara slapi. partea ciudata este ca in spatele restaurantului de pe partea asta, am vazut ce parea a baza militara – vre-o trei tancuri, niste jeepuri de armata… foarte ciudat. putin mai departe, niste calugari budisti venisera si ei la plaja. statea la umbra si se uitau la ciudatii de turisti cum se balaceau. am mancat mango copt si mango crud. ultimul, cu un gust de mar mic foarte verde, se mananca cu un fel de sare de lamaie cu chili. o combinatie ciudata dar cumva placuta.
a fost exact ziua la care visam si am plecat inapoi spre sihanouk ville in jur de 3. planul era ca la 4 sa inchiriem un motor si sa mergem si la cealalta plaja. drumul de intoarcere a fost un pic mai aventuros, sau cel putin nou si italienilor asa ni s-a parut. valurile erau mai mari si barca se misca cam tare. cei doi burtosi tot incercau sa contrabalanseze si sa se opuna valurilor dar prea putin reuseau. abia dupa ce am ajuns pe plaja ne-am dat seama cat de obositi si de arsi suntem. am incercat sa ne conectam la internet la retelele barurilor de pe plaja dar mergeau ca o rasnita si nici o pagina nu se incarca. mi s-au oferit servicii de pedichiura, manichiura, chiar si epilat. eram o ciudata ca refuzam, mai ales cu doua unghii de la picioare – cele mari – cu lac rosu, iar restul nevopsite dusul si-a facut treaba pentru cele mici iar pentru cele mari nu am acetona. am plecat spre bungaloul nostru ca sa facem dus. eram plini de nisip foarte fin si de sare. ne-a luat aproape o ora si am fi putut merge lejer la culcare la 6. oricat de mult am fi vrut sa facem inca o baie, ne durea pielea si eram rupti. am iesit doar sa mai mancam ceva si sa bem un ceai fierbinte, ne-am luat o sticla de apa si gel de aloe ca sa ne oblojim. ne-am uitat pe national geographic la niste documentare si am adormit pe la 7-8.