tripmood

astazi aveam de gand sa ne trezim super devreme ca sa mergem intr-un satuc de langa bogota, o localitate care se mandreste cu o catedrala de sare si cu un centru vechi, foarte bine pastrat. nu am reusit sa ne trezim mai devreme de 10, totusi. afara era foarte innorat si frig. ne-a fost greu sa iesim din casa si am decis sa nu plecam din oras, ci sa mergem in centrul vechi al orasului, pe care inca nu il vazusem. pana acum bogota era o mica londra la suburbie, cu multi oameni imbracati la costum si aranjati, carora le place sa ia pranzul la restaurant si cu multi studenti. am iesit pe la 11 si ne-am indreptat spre statiile de transmilenio – sistemul de transport in comun din bogota, practic niste linii de autobuz special, cu benzi proprii, care traverseaza tot orasul, de la un capat in altul. transmilenio are un system ca si oyster-ul in londra. primesti un card de calatorii si intri intr-un fel de terminale (niste statii de autobuz securizate si mai profi facute); autobuzele se opresc exact in dreptul unor usi glisante, operate tot de soferul autobuzului. columbienii sunt foarte romani: se imping, dau din coate, se inghesuie pana la imposibil si asta chiar daca mai urmeaza un autobuz spre aceeasi destinatie. am ajuns intr-un final in centru si am inceput, ca de obicei, sa incercam sa ne pierdem pe strazi. centrul e aglomerat si colorat, cu multe standuri de fructe, multe cladiri vechi nu foarte renovate, dar pline de farmec, multe cafenele prafuite, dar pline de arome, multe, foarte multe cladiri ale universitatilor private, multe cladiri ale facultatilor de stat si multi, multi tineri in jurul lor. am vizitat toata zona candelariei, partea centrala. am vazut unde locuieste presendintele, unde este guvernul, zonele pazite de gardieni amabili care iti verifica gentile ca sa poti folosesi trotuarul de langa cladirile oficiale… zone foarte dragute, multe biserici, multe magazine cu tot felul de statui religioase, cruciulite, iconite, toate foarte colorate, dar, unele, si foarte mari. dupa ce ne-am plimbat ne-a prins o ploaie torentiala care ne-a demonstrat, din nou, ce ne povestea jenny: bogota nu are canalizari/scurgeri foarte bine facute, iar in unele cartiere, deloc. dupa ce ne-am adapostit de ploaie intr-o cafenea unde am mancat o supa calda, am iesit din nou pe strazile ude ca sa le vedem pline, pline de apa, masini cu rotile innecate, oameni sarind din balta in balta, apa siroind la vale ca mici raulete in locuri unde ar fi trebuit sa fie trotuare. ne-am indreptat inapoi spre transmilenio si spre casa. era deja ora 6 si eram rupti. a trebuit sa mergem dupa haine la spalatorie. frigul si umezeala, ploaia si aerul mohorat ne-au facut sa ne dorim sa stam numai in pat si… atat. ne-am intalnit cu jenny acasa. si ea era foarte obosita si trebuia sa mai lucreze pentru job. am adormit pe la 8 fara sa ne dam seama. nu a fost foarte foarte frig pentru noi, dar jenny si mama ei s-au plans de frig si umezeala… nici noua nu ne-a fost foarte bine, dar nu ne-a surprins temperatura in mod special. totusi, bogota incepe sa ne placa din ce in ce mai mult si pare un loc in care te poti integra usor. e mai putin turistica (nu am intalnit in centrul vechi decat 3 turisti) dar totusi foarte draguta, curata si linistita. maine cred ca vom iesi cu jenny in clubul ei preferat de salsa, ca sa vedem pasiunea din dansul columbian, de care am auzit atatea.