tripmood

Chiar daca post-ul asta va ajunge o zi mai tarziu (sper nu mai mult), astazi, 8 februarie, a parta zi din calatoria noastra, a fost una importanta. Ne-am trezit destul de tarziu, insa din cauza frigului pe care l-am tras, ne-a prins bine odihna, alaturi de ceaiuri si niste coldrex. Am avut parte de o dimineata foarte insorita, cu soare bland, care a mai dezmortit atmosfera. Cu o seara inainte vorbisem cu ana (care inca nu a gatit pentru colegele ei pentru ca nu ii place sa gateasca) ca le vom pregati noi ceva cat de cat romanesc. Erau pregatiti sufleteste pentru malai (versiunea la cuptor a mamaligii) pentru ca aveam reteta de la mama (o combinatie de reteta de la anton roman si bunica mea din partea tatalui). Am plecat pe jos spre directia unde auzisem ca este un supermarket. E foarte ciudat sa mergi pe jos in amman. Nu prea exista trotuare si acolo unde sunt, ele sunt extrem de inguste. Trecerile de pietoni in zonele astea le distingi numai dupa semaforul pentru pietoni. Nu sunt marcate iar zonele dintre benzi si trotuarele sunt extrem de inalte. E o mica aventura sa traversezi atunci cand mergi pe jos (pe langa faptul ca esti probabil vazut ca un ciudat) esti claxonat constant de taxiuri. E felul lor de a te intreba daca nu vrei sa te duca undeva. Claxonul, de altfel, este un canal de comunicare foarte folosit pe strazile iordaniene: exista un claxon de vezi ca vin, unul de salut, apoi vrei sa te duc undeva?, dobitocule, si cu siguranta ne-au scapat cateva. Am asistat chiar la un mic accident usor in cele 10 minute de mers pe jos. Masinile nici nu s-au oprit si cred ca am fost singurii socati de eveniment. Oricum, pana sa ajungem la prima noastra experienta de cumparaturi, am tras cateva sperieturi zdravene din cauza claxoanelor, desi nu ne erau dedicate noua. Am fost, asadar, intr-un mall din cartierul in care stau ana si cele 3 colege de casa ale ei. Mall-ul asta era un fel de bega shopping center de cel putin 20 de ori mai mare. Un fel de euro pe cel putin 6 etaje. Toate numele brandurilor, magazinelor si localurilor sunt scrise atat in araba cat si in engleza, indifferent de cine le detine. Am mers tinta la supermarketul unde eram chititi sa gasim faina de porumb. Prima surpriza placuta in magazin a fost un stand de napolitane joe. Da, stiu, nu mai sunt ale noastre, acum apartin nestle, dar originea lor va ramane tot timpul Timisoara si pentru noi a fost o chestiune de mandrie locala. E destul de usor sa faci cumparaturi in iordania. Au toate brandurile internationale, evident, cu numele si in araba, si in plus, ai specificul local, condimentele, produsele care se fac numai in lumea araba care sunt absolut delicioase. Nu am cumparat multe lucruri. Am gasit telemea de vaca si un fel de smantana, dar nu am gasit faina de porumb. Cel mai apropiat produs a fost un pliculet de 90 de grame care, presupunem, dupa ce l-am pipait, continea pe langa faina de porumb si ceva lichid. Am mai vazut pe unele produse de patiserie un fel de glazura de faina de porumb. Ne-am schimbat meniul in ciorba de legume si salata de vinete (in afara de ana, celelate fete sunt vegetariene), iar tako a adaugat un desert: orez cu lapte . Legumele sunt destul de ieftine iar in rest preturile sunt foarte asemanatoare cu cele din Romania. Nu am gasit paine, asa ca am luat doua pungi de pita (ne place mult, asa ca nu ne plangem).

Ne-am intors cu trei plase de legume si ne-am pus pe gatit. Vinetele erau enorme si din cele doua mai mici pe care le-am gasit am reusit sa facem o salata din care sa manance 7 persoane linistit. Am tot sperat ca vom avea internet pentru a ne planifica ziua de maine, insa nu a fost sa fie. Am tradus pagina despre Diwanul Ducelui pe care speram sa o putem trimite prin email maine. Am mai facut putin curat prin camerele comune (macar atat putem face in schimbul cazarii ) si, uite asa, a trecut ziua. A fost o zi foarte casnica, insa ne-a prins bine. Pe la 5 au venit fetele si ne-am pus la masa. Cand aproape terminasem, vecina lor, o vaduva venita din Iraq acum cativa ani care le indrageste mult pe fete, a trecut sa ne invite la o prajitura. Din cate mi-a povestit ana, a venit alaturi de socrul ei (care a fost unul din apropiatii lui sadam hussein) si cei doi copii acum cativa ani, dupa ce sotul acesteia a fost omorat alaturi de fratii lui de sadam. Le-a povestit fetelor multe lucruri despre viata ei si despre situatia din Iraq, despre cum este acum si ce s-a intamplat. Am auzit pe multi arabi zicand ca lumea araba nu este unita. Palestinienii au sentimentul asta si se pare ca si iraqienii il au. Ea le spunea fetelor ca acum Iraq este prada  tuturor vecinilor si a americanilor. Nu au nici o putere, sunt la pamant, si multi incearca sa se foloseasca de asta. Asa ca, atunci cand a venit invitatia, am fost foarte curioasa sa o cunosc pe aceasta doamna de 45 de ani. Tako a ramas sa citeasca un material facut de un peace corp despre cultura iordaniana, iar noi, fetele, ne-am dus in vizita. Ne asteptau doua feluri de prajituri, amandoua delicioase, si ceai negru. Doamna, cu un sal pe cap si imbracata in negru, are un chip cald si iti dai seama usor ca are o atitudine materna fata de vecinele ei mai tinere. Ii face placere sa vorbeasca cu ele si spune mereu ca e bine ca isi traiesc tineretea calatorind. Se vede ca si o musulmanca liberala, nu e ofensata de faptul ca fetele au multe petreceri si ca vin tot felul de baieti pe la ele. Are o engleza foarte buna si o minte foarte deschisa. Sta toata ziua acasa si spune ca asta e greu. Nu are cu cine vorbi si e satula de facut curat, spalat si gatit. Vorbim despre mancare si ajungem la reteta prajiturii de ciocolata pe care tocmai o gustam. Ne arata ingredientul secret: pune doua after eight in amestecul de prajitura ne-a povestit ca bunica ei ii aducea ciocolata foarte des, chiar si din cea cu alcool. Ea le manca si nu stia ca contin rom sau whisky, iar bunica ei ii spunea tot timpul ca in mod normal nu ar avea voie sa le guste, dar la ei in familie nu era o problema. Ea nu a mai baut de la nunta ei. Vorbim despre alcoolul in mancaruri, cum ar fi romul in prajituri si vinul in sosuri. Ne spune ca musulmanii nu ar manca astfel de mancaruri, asa ca e mai bine sa nu le spui este foarte glumeata si foarte deschisa. Are patru pisici si spune ca e mai usor sa iubesti animalele decat oamenii, pentru ca primele nu te vor rani niciodata si nu te injunghia pe la spate. A gustat din orezul cu lapte facut de tako si spune si ca si bunica ei facea ceva asemanator, doar ca adauga stafide. Si salata de vinete e asemanatoare cu cea de aici, asa ca imi pare sincer rau ca nu am gasit faina de porumb

Imediat ce am plecat de la ea i-am cunoscut pe doi prieteni ai anei, un iordanian nascut si crescut in spania si unul nascut si crescut in Germania. Primul este catarator si organizeaza tururi in canioanele din iordania iar cel de-al doilea este dezvoltator de soft care lucreaza pe cont propriu. Amandoi sunt extreme de amuzanti si am povestit aproape o ora despre stereotipuri, limbi straine si tot felul. Am plecat apoi la un bar, las tapas, stiu, foarte arab toti inghesuiti intr-o singura masina. Aici numarul pasagerilor se pare ca nu este o problema. Un taximestrist a vrut sa ne ia 7!!! intr-o masina mica.

Barul nu a avut nimic special. Un bar foarte dragut, insa, asa cum zicea si tako, putea la fel de bine sa fie irish sau scotish si putea sa fie in Timisoara sau in orice alt loc din lume. Am ras mult si am aflat cateva nume de trupe iordaniene de world music si jazz. In seara asta trebuie sa ne hotaram ce facem maine, asa ca am incercat sa aflam parerile celor din jur, cum nu am avut internet (asa cum ne gandeam ca vom decide, documentandu-ne pe net si despre vreme si preturi in locurile posibile). Am avut de ales intre aqaba, petra si wadi hasa. Oricum sunt multe lucruri pe care ar mai trebui sa le facem, insa ne place sa ne gandim ca le vom lasa pentru data viitoare cand vom veni aici. Ne-am intalnit intr-un final si cu fadi (am schimbat cateva sms-uri cu el, dar se pare ca ultimele 2 nu le-a primit si a crezut ca nu ne mai vedem) care ne-a dus intr-o tura cu masina prin amman, am baut ciocolata calda-baietii si cafea-eu si i-am povestit despre palestina. El ne-a incurajat sa mergem la petra pentru ca aqaba pentru iordanieni se pare ca e plictisitoare, doar o locatie pentru baie si bronzat, iar in canion, iarna, este plin de apa; asta ar insemna ca am avea apa pana la brau ca sa ne plimbam pe acolo… ceea ce suna super interesant, mai ales ca ar trebui sa ne oprim in satul care este considerat cel mai sarac din iordania si nu sunt turisti pe acolo – si mai interesant. Dar tot iordanienii spun ca nu exista sa vii in iordania si nu mergi la petra. Asa ca, maine, la 6, ne indreptam spre statia de autobuz de unde plecam spre petra. Maine seara ne vedem din nou cu fadi la intalnirea de couchsurferi si speram sa mai povestim si cu gazdele noastre, ana si colegele ei, care sunt extreme de dragute si deschise. Pentru prima destinatie, inca o data, suntem extrem de norocosi cu oamenii frumosi pe care i-am cunoscut.

melodia zilei: