tripmood

desi acasa ziua nu a inceput foarte de mult, aici e aproape miezul noptii. am avut si astazi o zi plina. nu am apucat sa recitesc ce am scris ieri, dar dupa o noapte aproape nedormita si dupa mult soare pe cap, oboseala de la mers is besici in talpa, sunt sigura ca nu am fost tocmai coerenta. ne-am trezit astazi pe la 9, cand tanti care face curat in toata casa asta, cu 4 etaje (desi de la strada vezi numai doua – e construita cumva in deal), a inceput sa dea cu aspiratorul. afara era destul de racoare (cel putin pentru australia) si innorat, mare schimbare fata de ziua precedenta. pentru astazi ne-am propus sa mergem pe jos pana la sydney bay, locul unde si de unde putem vedea opera, zona veche – the rocks – si gradina botanica si hyde park. multe strazi si multe locuri de aici poarta denumiri ce te duc cu gandul la londra, multe inscriptii istorice vorbesc despre primele dati cand regina elisabeta a 2-a a angliei a venit aici, a plantat un copac, a inaugurat un spital si cate si mai cate. cum nu prea avem multa mancare traditionala de gustat (aseara am gustat vegemite – pasta de legume foarte sarata, de culoare aproape neagra, care pe mine m-a facut sa ma gandesc la un sos de soia condensate – pe care copiii o mananca pe paine pentru ca contine multa vitamina b), ne-am permis aici sa mancam mai mult din super-marketuri, asa ca ne luam fructe si legume, cornuri si pui si ne facem pachete cu sandwich-uri. am iesit cu nu multa tragere de inima afara, mai ales ca batea vantul si ploua, insa faptul ca avem atat de putine zile aici ne face sa nu ne mai gandim la detalii. ne-am pus la spalat toate hainele, asa ca nu aveam mare lucru de imbracat, cu atat mai putin haine calduroase. ne-am incalzit repede cand am inceput sa mergem mai cu spor iar ploaia, daca nu ar fi batut vantul, a fost doar o mangaiere de stropi asa de usori, ca pareau fulgi. am presupus directia de mers si am fost ghidati de cladirile inalte din centrul sydney-ului. multe lucruri imi aduc aminte de state aici, sau londra si multe sunt total diferite de orice altceva. e o combinatie de vechi si nou, de traditional si modern din multe puncte de vedere, de la arhitectura la peisaje, la oameni. uneori surprinzatoare, alteori nereusite, sydney este o capital mare, care le are pe toate. ce ne-a placut extrem de mult este ca au spatii enorme verzi, parcuri publice, unde vezi tot felul de oameni, de la studentii cu clasa de sport, la batranei, la angajati in pauza de masa, care fac sport! foarte multi fac jogging, dar si o gramada de alte chestii, atata timp cat fac miscare si transpira. cand am ajuns pe langa catedrala si apoi pe langa parcul botanic am fost napaditi de oameni care ne depaseau, ne veneau din fata, ni se opreau in fata ca sa faca intinderi… ne venea si noua sa o luam la fuga. cum era destul de innorat era si foarte placut, atunci cand nu era vant, sa te plimbi sau, in cazul lor, sa faci sport. gradina botanica este superba. spatial imens este plin ochi de tot felul de plante si plantute, tot felul de aranjamente, povestioare, cladiri si incaperi in care in weekend-uri si in diferite sezoane au loc tot felul de activitati. inca nu sunt obisnuita cu ideea ca aici e toamna, asa ca mi-e ciudat sa vad pe tot felul de brosuri programul de toamna. auzisem si ieri pe strazi tot felul de sunete de pasari ciudate, dar nu apucasem sa le vad foarte bine. astazi, in parc, am putut sa vedem multe dintre ele. trei dintre ele, la noi, intra in categoria papagali din magazin de animale, altele sunt foarte ciudate si nu le putem asocial cu nimic cunoscut. am vazut cateva micute, in mai multe combinatii de alb si negru, care scoteau sunete foarte ciudate si se miscau extrem de repede, ca nici nu le-am putut fotografia. pescarusii aici sunt foarte mici si mult mai draguti decat ai nostrii. sunt foarte obisnuiti cu oamenii si stiu ca atunci cand stai pe iarba sunt sanse mari sa primeasca ceva de mancare, drept urmare, am avut un partener de gazon aproape 30 de minute, asteptand calm, fara sa ne scape din ochi, macar un semn. l-a induiosat pe tako cu rabdarea sa, asa ca a primit un rest de corn . ne-am plimbat mult prin gradina botanica, apoi prin apropierea casei guvernului, o casa foarte veche, tot din caramida rosie, si cu gradini superbe. am mers apoi spre muzeul de arta contemporana unde am gasit picturi, arta aborigena contemporana, dintre care, prima artista prezentata, o doamna pe numele ei australian de ildiko kovacs. muzeul e tot intr-o cladire veche, superb renovata si transformata in lacas cultural. ne-ar fi placut sa vedem mai mult si ni s-a parut ca locul ridica mult asteptarile. de acolo am plecat in cartierul vechi, the rocks, unde s-au pastrat cladirile vechi, fiind prima asezare formata de colonialistii englezi in 1788. acum este un adevarat centru turistic plin de magazine si suveniruri, evenimente si atractii pentru curiosi. daca faci abstractie de asta si privesti doar cladirile, poti usor sa te simti purtat in timp. iti revi foarte usor, pentru imediat invecinat cu the rocks este centrul economic al australiei, un fel de wall street din sydney, unde incept sa se ridice gzarie-nori cu nume de banci pe ele. am facut un ocol in drum spre casa, ca sa trecem si prin hyde park. aici doi chelneri-wannabe exersau aruncatul de sticle si prinsul lor in pahare, tineri povesteau pe iarba, copii se jucau cu parintii si noi, desi nu singurii, eram urmariti de pescarusi dupa-masa se mai incalzise, dar pe masura ce se intuneca, simteam ca ne e un pic racoare. era ora 6 si am plecat spre casa. ne-am tot oprit pe drumul deja cunoscut si am facut mici sau mari ocolisuri ca sa mai vedem si alte cladiri si alti oameni. am vazut si cartiere mai rau-famate, oameni mai cu riduri si care sigur nu faceau sport, strazi murdare si priviri pierdute. ne-am intors acasa ca sa planificam si mai verificam traseul din noua zeelanda, unde vom schimba multi couchsurferi si unde trebuie sa ne asiguram ca avem toate mijloacele de transport rezervate in prealabil. dupa womad vroiam mult sa mergem la ghetarul franz josef. ghetarul e langa o padure tropicala si am fi vrut sa stam acolo cel putin 3 zile. sa ajungem acolo nu pare asa de complicat, cel putin de la womad. sa ne intoarcem in auckland, insa, pare o aventura de schimbat 3 busuri si calatorit o zi. ajungem sa cheltuim aroape la fel ca daca am merge in patagonia, asa ca am hotarat sa ne schimbam planul initial. asta inseamna mai multe mailuri pe couchsurfing si un pic mai multa planificare din partea noastra. colegii de casa sunt si ei linistiti, destul de obositi in fiecare seara, dupa lucru. in afara de sport nu fac mare lucru, dar am stabilit ca maine seara le gatim ceva. orez cu lapte, sigur! :d casa in care stam este extrem de frumoasa, de caramida rosie, cu camere mari si inalte, cu doua etaje ca bagate in pamant, cufundate in vegetatie, care pare salbatica, dar asta numai pentru ca nu e foarte intretinuta. toata cladirea e in conditie destul de proasta si cu toate astea, chiria pentru un apartament ca cel in care stam, cu 4 dormitoare, doua camere comune, doua bai si o bucatarie este de aproape 3000 de euro pe luna. casa pare in paragina, dar odata instalat, devine destul de confortabila. baia principala arata ca rupta dintr-o poveste frantuzeasca despre viata unui tanar pictor indragostit. e plina de mucegai, cu o gaura intr-un colt, cu gresie mica alba, chiuveta micuta, oglinzi murdare si invechite. totul e destul de vechi si mobila foarte limitata. baietii si vitoria isi tin hainele pe niste rafturi ca de carti sau de debara, geamurile, cu tamplarie veche, nu se inchid, au panze de paianjen pe ele, covoarele sunt tocite, dar pardosele de lemn masiv, roase de vreme, dau atata farmec casei. in timpul zilei sau daca e cineva acasa, usa de la intrare e larg deschisa. vecinii de vis-à-vis fac la fel. auzi orice miscare a vecinilor de deasupra iar, cu siguranta, cei de sub tine stiu tot ce faci tu. are un aer foarte boem si e placut sa adormi ascultand greieri si pasari, care sigur arata ciudat, intr-un loc care a avut atat de multi oameni adormind in timp ce auzeau acelasi lucru.