tripmood

dupa o noapte extrem de lunga (noapte pentru ca am dormit, desi soarele a rasarit de mult ), care ne-a prins foarte bine dupa drum si diferenta de fus orar, ne-am trezit la pranz si am plecat, in graba, in stil hong konghez , spre victoria park.

aceasta zona a fost denumita in numele reginei, victoria city. cand hong kong era colonie engleza, chinezii nu aveau voie in aceasta zona si era dedicata numai englezilor. multe din strazile din hong kong au denumiri engleze si au numele comandantilor sau a altor personalitati engleze.

am coborat din metro chiar langa parcul victoria. un parc enorm, cu multe multe zone cu plante diferite, extrem de frumoase si foarte bine gandite. ne-am plimbat destul de mult si ne-au placut spatiile verzi din parc si din jurul parcului. chiar si in cladiri, fie ca sunt blocuri cu apratamente sau cladiri de birouri, vezi o gramada de plante si flori natuarale si arata incredibil, in ciuda vremii ingrozitoare de afara.

am mers pe jos pana spre centru. e un adevarat labirint pentru pietoni si trebuie sa sti zona extrem de bine ca sa nu te invarti cate 10 minute in jurul pasarelelor, sau sa nu cobori fix in statia de autobuz care nu are trotuar. zona este destul de industriala desii sunt, din nou, multe hoteluri scumpe si mall-uri ticsite cu oameni care cheltuie averi pe produse de firma. brandul conteaza enorm pentru oamenii din hong kong si pentru chinezi. pentru femei, o geanta trebuie sa fie neaparat originala si scumpa, indiferent cum sunt imbracate in rest. in general, oamenii sunt extrem de bine imbracati si cu foarte mult bun gust. allan spune ca poti distinge chinezii si dupa stilul de imbracaminte. noi insa nu putem face diferenta dintre madarina si cantoneza, ce sa mai vorbim de celelalte 4 sau 5 dialecte.

ne multumim sa observam si da, hong kong-ul e un fel de londra la puterea a 10-a.portul e enorm si sunt nave de peste tot din lume. plin de marinari americani – asta pentru ca ei ne sar mai tare in ochi fata de ceilalti, sunt mai galagiosi si mai expansivi. e incredibil inca sa mai vedem cum cladiri enorme se construiesc pe schele/structuri de bambus. plin si de reprezentante de masini straine, multe autocare de turisti. orasul asta nu e unul in care e tocmai placut sa te plimbi pe jos. poluarea e mare si trotuarele destul de inguste. trebuie sa cunosti foarte bine zonele ca sa mergi snur si e extrem de obositor. de-abia asteptam sa ajungem din nou in partea veche si sa vedem un pic din istorie si mai putin din cultura de consum atat de pregnanta in zonele noi.

ajungem sa ne intalnim din nou cu allan, connie si jirina. ei au iesit de la lucru. allan a mers cu connie sa viziteze un complex de apartamente din centru (mid levels) pentru ca e innebunit sa-si cumpere un apartament. noi mergem la jirina acasa pentru un ceai. ea e cehoaica si lucreaza in hong kong pentru o banca britanica. ii platesc pe langa salar si cazarea, asa ca, pana se va muta intr-un aparament cu 3 dormitoare, sta intr-un complex in regim hotelier. totul este extrem de luxos. i se spala vasele, hainele si i se face curat, totul inclus in pretul chiriei care este cat salariul ei pe o luna! sta la etajul 34 si are o priveliste frumoasa daca iti plac cladirile inalte si luminate .

povestim despre cum s-a adaptat la cultura chineza. ne spune ca e ingrozitor de greu pentru femei sa lucreze cu barbati chinezi si ca, oricum, companiei ei adopta un stil extrem de politic in a face lucrurile sa functioneze. desi nu e grozav la lucru nu pare foarte afectata si se bucura sa fie in hong kong. viata de noapte aici e grozava si ei ii place asta. intentioneaza sa calatoreasca in fiecare weekend si visul ei este sa se mute in america de sud. a fost in bolivia cu aiesec si s-a indragostit de locurile alea.

hotaram ca vom petrece duminica impreuna pentru ca nici ea nu a fost niciodata la o cursa de cai si ca de vineri ne mutam la ea ca sa ne putem si noi spala hainele. putem face asta si la allan, doar ca din cauza vremii va lua extrem de mult sa se usuce, iar cei de la hotel iti aduc hainele uscate, in jumatate de zi.

plecam de la jirina si ne vedem din nou cu allan si connie. ne duc la un restaurant chinezesc foarte vechi, cu chelneri in varsta, putin imbufnati dar cu fete simpatice. e ora 11 seara si ei sunt deschisi de la 7 dimineata. nu stim sigur, dar la cat sunt de obositi, par a lucra intr-o singura tura. comandam, din putinele feluri pe care inca le servesc, fiecare cate ceva, urmand sa impartim. restaurantul era plin cand am intrat si asta e un semn ca mancarea e delicioasa. primim bolurile si traditionalul ceai din partea casei. allan ne invata cum sa spalam lingura si betisoarele, bolul si farfuria in ceai se pare ca e general acceptat ca in restaurantele traditionale chinezesti vesela nu se spala foarte bine, asa ca e ok daca ti-o speli inca o data inainte sa mananci.

primim cele 4 feluri de mancare si suntem incantati. mancarea e foarte gustoasa. eu pot sa incerc numai doua pentru ca celelalte contin peste sau fructe de mare, insa arata superb. ne ghiftuim si plecam spre casa. o convingem pe connie sa ramana peste noapte la allan si facem schimb de retete de deserturi cu orez. tako gateste orez cu lapte (pe care adaugam scortisoara si cuburi de ciocolata poiana ) si connie pregateste prajitura de orez traditionala pentru anul nou. arata ca o gelatina tare, se tavaleste in ou batut si se prajeste, devenind ca si rahatul turcesc, atat la consistenta cat si la gust.

ne culcam relativ devreme pentru ca maine avem planuri de mers mult. speram ca vremea se va indrepta si ne vom putea bucura de oras si ziua, in mai multe culori decat nuante de gri.