colonia, uruguay


astazi ne-am trezit la 5 si ne-am pregatit sa plecam spre buquebus (statia de ferry care face curse regulate intre buenos aires si uruguay). soarele era deja puternic la 7, iar lumea, mergea calm catre o noua zi de lucru. am facut o plimbare pe langa port, de unde ne-a lasat metroul si zona de langa rio de la plata este foarte frumoasa. facand abstractie de cartierele noi care par ca au rasarit din beton si fier, peste noapte, cateva cladiri vechi, din caramida portocalie, acum sedii pentru catedrele universitatii, fac locul sa para plin de farmec. asa cum ne-a zis malena, buenos aires este foarte european. ne e greu sa credem ca suntem aici, ca e buenos aires, argentina, despre care auzisem atatea si care parea atat de departe… suntem in cealalta parte a lumii si totusi parca acasa.
ne asteptam la o barca ceva mai mare decat cea din cambodia, ceva mai lata decat ferry din auckland sau chiar hong kong. am ajuns intr-un terminal ca de aeroport, foarte high tech si nou, cu fantani si alte nebunii inauntru. ne-am dat seama atunci ca, asa cum am mai reusit performanta si in sydney, ne-am uitat cardul de memorie din aparat, in laptop… ne vom intoarce cu o colectie de sd-uri de diferite capacitate :d ne-am facut check-in-ul si am trecut printr-o vama dubla. nici nu ne-am dat seama cand am urcat pe ferry pentru ca sunt enorme si prima senzatie, cum eram si adormita, a fost ca am intrat intr-o alta sala de asteptare. ferry-ul asta avea magazine duty free (care se deschid dupa 20 de minute de la iesirea din port), restaurante, locuri de stat cu scaune foarte confortabile, un deck de cu terasa… surprinzator. ne-am luat cele mai ieftine bilete dar am avut parte de cea mai confortabila calatorie intr-un mijloc de transport in comun.
am dormit tot drumul (noroc cu ochelarii de somn mosteniti de la companiile aeriene) si ne-am odihnit foarte bine pana am traversat raul (desi pentru noi e ciudat sa numesti rau o mare de apa…si suntem obisnuiti sa vedem celalalt mal) timp de 3 ore. am ajuns in uruguay, in colonia, un orasel dragut, recomandat atat de centre turistice cat si de oamenii pe care i-am intalnit, undeva in jur de pranz. am gasit repede un centru turistic, ne-am echipat cu o harta si am pornit pe strazi. locul e adorabil. case vechi, orasel mic, foarte linistit, cu multe masini vechi si multi oameni zambitori. si ceva turisti, dar nu sufocant, ci prietenos. un alt subiect extrem de important pentru oamenii de aici: mate- oamenii astia au ceaiul dupa ei mereu. toti au termosul cu apa fierbinte sub un brat si cana cu mate in cealalta. beau mate mereu si este cafeau noastra… cand vrei sa stai de vorba cu prietenii, te intalnesti la un mate, in parc, in metrou, pe ferry… trebuie sa ai mate cu tine. e mai mult decat o bautura preferata. iar in uruguay e si mai evident decat in argentina. colonia a fost punctul de unde au inceput colonizarea zonei care acum este uruguay si cei care au facut asta au fost in principal portughezi. asa ca oraselul este o calatorie in timp in vremurile in care portughezii au ajuns acolo. foarte frumoase casele, strazile de pietre (desi mult mai slabute decat cele cu influenta maura :d) am pornit direct spre centrul istoric, insa si drumul pana acolo a fost o experienta culturala. autobuze cu numerele pictate, aproape in fileteo, multe broscute bine intretinute, multe masini care arata mai bine decolorate si ruginite decat noi, restaurante pline de oameni care iau pranzul, magazine inchise pentru pauza de masa, copii in uniforme tipand in pauza… am ajuns si in centrul renumit pentru felul in care istoria s-a conservat in case si locuri. am luat un bilet de muzeu cu care am putut vizita toate muzeele din colonia si am pornit la drum. muzeul indigen sic el de ajulejo erau inchise, dar am putut vizita muzeul istoric, casa portugheza, strada suspinelor, toate micute, modeste dar dragute si autentice. cafenele si restaurante pline de oameni, apa, plaja si totusi… rau.
am stat pe iarba, am mers la targul artizanilor, am luat pranzul si ne-am uitat la faimosul meci boca-river. boca a castigat cu 2-0, scor atins in minutul 5! asa ca ne-am bucurat pentru ei si cartierul nostru preferat 🙂
la ora 5 ne-am indreptat spre port pentru ca la 7 urma sa plecam inapoi spre buenos aires. am ajuns inapoi acasa la 10 si un pic iar malena ne astepta cu amicul ei, ale, un tanar simpatic, un 2/2 care joaca basketball si tine ateliere pentru copiii strazii. foarte simpatic. malena ne-a citit in carti, am povestit despre ce urmeaza sa vizitam si tako s-a chinuit vre-o 3 ore cu biletele de autobuz si variantele pe care le avem pentru a merge la salar de ujuny, in bolivia. machu pichu este inchis pana in 1 aprilie, ceea ce inseamna ca nu vom avea destul timp ca sa il vizitam. asa ca, asa cum multi ne-au recomandat, vom merge in bolivia si vom vizita lacul de sare… oricum ne asteapta doua zile de mers in continuu cu autobuzul. drum greu, dar frumos, in felul asta vedem peru din masina si ajungem intr-un loc cu totul aparte. suntem entuziasmati si putin tematori pentru fundurile noastre. maine e ultima zi in Buenos aires si vrem sa ne bucuram de compania milenei si de oras. ne-am culcat pe la 2 pentru ca nu ne-am dat seama cum a trecut timpul…