Check out the Latest Articles:

am ajuns cu bine in australia. este cald si bine, noi rupti se somn. stam la un grup de tineri (inca nu am intalnit decat o italianca care imparte apartamentul dintr-o casa foarte veche cu inca cativa baieti si fete) si, din cate am reusit sa ne orietam pe harta, suntem aproape de ocean. fugim acolo si mai scriem spre seara…


la multi ani, dragelor!!!!
am avut o noapte lunga, foarte odihnitoare, dar am fi putut dormi si mai mult. cu toate astea, ne-am trezit la 7 ca sa pregatim bagajul si, din pacate, plecarea din japonia. am apucat sa facem si un dus si ne tot invarteam in jurul caloriferului nostru drag. astazi, ca sa faca lucrurile mai dureroase, desi foarte frig, soarele a fost destul de prezent. ne-am luat la revedere de la akino si goyo si, foarte tipic, se pare, pentru ambele culturi, am stat in usa sa mai vorbim vre-o 10 minute :d ne-am promis ca vom pastra legatura si speram sa avem ocazia sa ne mai vedem. am fost primii lor couchsurferi si ne-au spus ca le-am dat curaj sa mai incerce. pana acum se intalneau doar cu oameni la cafea si se pare ca am fost norocosi sa ii prindem in perioada aventuroasa :) am reusit sa plecam de la ei la 10. ne-am indreptat catre omote-san, cartierul-oras unde ne-am plimbat cu aki si ken si unde am simtit cat de importanta este moda pentru japonezi, loc care ne-am placut mult, cu un vibe foarte artistic si altfel, si pe care vroiam sa il vedem si in timpul zilei. noroc ca in metrouri au multe dulapuri in care iti poti lasa bagajele. oricum, pana am ajuns acolo, pana am lasat bagajele si am fost sprinteni la picior, s-a facut deja ora 12.30 in jur de 3 trebuia sa ne indreptam deja spre aeroport pentru ca drumul pana la narita dureaza cam 2 ore si este un aeroport imens, care are propriul tren intre terminale!!! am inceput aproape sa fugim spre strazile care ne-au placut, cumva tristi ca e ultima zi, fericiti ca mai putem vedea o data locul, entuziasmati ca niste copii, pentru ca timpul trece atat de repede incat realizezi ca esti in japonia abia atunci cand pleci. am avut astazi un moment ciudat in metrou in care ma uitam la nenea din fata mea, admiram trasaturile asiatice si inca nu imi venea sa cred ca sunt aici. e intr-un fel mai usor, mai natural si poate cu atat mai fascinant sa vedem culturile, fizionomiile si tarile in ordinea asta. si acum tocmai ne-am incheiat calatoria in japonia. ce vis frumos! o sa ne lipseasca mancatul cu betisoarele, orezul lipicios si gumos, amestecul asta de vechi cu nou, bambus si panza pictata cu firme cu hello kitty, haine simple elegante si amestecul dureros si totusi interesant de culori si texturi, cladiri minimaliste, interioare elegante, femei si barbati imbracati cu rigurozitatea unor samurai, noduri perfecte, indoituri tepene, culori neutre, si nebunia de culori, exploizia de imagini de pe un kimono, strazile vechi in care poti sa juri ca au loc povesti de legenda si nebunia aleilor pline de muzica, delicatetea unei femei mature in kimono, plimbandu-se pe strada si vocea gretos de dulce si pitigaiata a vanzatoarelor care vorbesc una peste alta ademenindu-te sa le vizitezi standul, toalete high tech la care ajustezi volumul sunetului de fundal pe care vrei sa il auzi, si o gramada de alte butoane alaturi de un turceasca…. si cate si mai cate. unde altundeva vom mai vedea atatea papusi, atatea magazine pentru colectionat cele mai ciudate jucarii, huse si cutiute pentru absolut orice si in milioane de variatiuni de culori, prosopele si batiste in geanta fiecarui japonez, brelocuri colorate ca nu mai distingi forma, melodii japoneze, remake-uri dupa beatles, plicuri si huse pentru bani, bilete de metrou, bilete de tot felul, sosete dintre cele mai trasnite, tot felul de gadgeturi si nebunii pentru absolut orice, simplitatea bucatariei iar si nebunia ei, uneori… sunt atatea de vazut si experimentat…
am ajuns destul de ok la aeroport si am fost mandri de noi: am reusit sa calatorim in stilul japonez. am adormit si ne-am trezit inainte de statia noastra!!! si fix acum plecam, cand incepem si noi sa preluam din cutumele locale… ce pacat! in aeroport ne-am facut check-in-ul despre de repede, acum majoritatea o fac electronic si asta economiseste mult timp. vama si celelalte puncte de control au mers rapid si singurul lucru de care putem fi entuziasmati este faptul ca vom zbura peste linia ecuatorului, chiar daca asta inseamna multe turbulente. pe aeroport am vazut camera si dusuri de inchiriat cu ora si, respectiv, cu ziua. ne dam seama incet ca nu parasim numai japonia, dar plecam din asia. un continent atat de colorat si fascinant, atat de divers si de placut. ne-am promis ca ne vom intoarce, intr-o zi, ca sa facem un tur al asiei. doar cateva zile nu sunt de ajuns. avionul cu care zburam este un pic mai mare decat celelalte cu care am zburat pana acum, cu o gramada de facilitati si cu stewardese care aproape ca iti fac si masaj, daca le ceri. sper sa putem sa dormim macar un pic inainte sa aterizam pentru ca va trebui sa hoinarim prin oras pana la 6, cand se intoarce gazda noastra de la servici. imi place sa ma uit cum avansam pe harta in zbor si pe geam putem vedea numai niste stele.

dupa ora japoniei e trecut de 12, iar dupa ora australiei e deja 2, asa ca, la multi ani, casi!!!!

duminica…

cred ca suntem pe cale sa racim din nou. suntem extrem de obositi si am dormi in continuu, desi suntem atat de curiosi, inca, de japonia. ne-am trezit pe la 10 si afara e aproape ger si ploua cu galeata. ne-a spus aki ca astazi va ninge; nu ninsoarea pe care o stim noi si [...]

inapoi in tokyo

am ajuns cu intarziere (mare mirare!!!) in tokyo. ne doare spatele si suntem ametiti de oboseala. autobuzele de noapte japoneze sunt mult mai incomode decat cele cambodiene. chiar daca mult mai murdare si vechi, cele din cambodia sunt mai mari, scaunele mai largi, mai moi, cu perini la cap, se lasa mai mult pe spate [...]

a doua zi in kyoto

dupa o noapte in care ne-am putut odihni foarte bine, ne-am trezit la 10 cu multe obiective pe lista. cand ne-am trezit nu era deloc asa de frig cum ne asteptam. am mai povestit cu roman despre job-ul lui si obiceiurile lor de dimineata si a plecat dupa carne. urma sa ne intalnim mai tarziu, [...]

prima zi in kyoto

am ajuns in kyoto, buimaciti dupa o noapte nu tocmai comoda, pe la ora 7. am stabilit cu roman ca ne vedem in fata templului kinjuku cat mai repede, pentru ca la 9 urma sa mearga la lucru. am gasit usor autobuzul care urma sa ne duca acolo si urmaream pe harta traseul ca sa [...]