desi acasa ziua nu a inceput foarte de mult, aici e aproape miezul noptii. am avut si astazi o zi plina. nu am apucat sa recitesc ce am scris ieri, dar dupa o noapte aproape nedormita si dupa mult soare pe cap, oboseala de la mers is besici in talpa, sunt sigura ca nu am fost tocmai coerenta. ne-am trezit astazi pe la 9, cand tanti care face curat in toata casa asta, cu 4 etaje (desi de la strada vezi numai doua – e construita cumva in deal), a inceput sa dea cu aspiratorul. afara era destul de racoare (cel putin pentru australia) si innorat, mare schimbare fata de ziua precedenta. pentru astazi ne-am propus sa mergem pe jos pana la sydney bay, locul unde si de unde putem vedea opera, zona veche – the rocks – si gradina botanica si hyde park. multe strazi si multe locuri de aici poarta denumiri ce te duc cu gandul la londra, multe inscriptii istorice vorbesc despre primele dati cand regina elisabeta a 2-a a angliei a venit aici, a plantat un copac, a inaugurat un spital si cate si mai cate. cum nu prea avem multa mancare traditionala de gustat (aseara am gustat vegemite – pasta de legume foarte sarata, de culoare aproape neagra, care pe mine m-a facut sa ma gandesc la un sos de soia condensate – pe care copiii o mananca pe paine pentru ca contine multa vitamina b), ne-am permis aici sa mancam mai mult din super-marketuri, asa ca ne luam fructe si legume, cornuri si pui si ne facem pachete cu sandwich-uri. am iesit cu nu multa tragere de inima afara, mai ales ca batea vantul si ploua, insa faptul ca avem atat de putine zile aici ne face sa nu ne mai gandim la detalii. ne-am pus la spalat toate hainele, asa ca nu aveam mare lucru de imbracat, cu atat mai putin haine calduroase. ne-am incalzit repede cand am inceput sa mergem mai cu spor iar ploaia, daca nu ar fi batut vantul, a fost doar o mangaiere de stropi asa de usori, ca pareau fulgi. am presupus directia de mers si am fost ghidati de cladirile inalte din centrul sydney-ului. multe lucruri imi aduc aminte de state aici, sau londra si multe sunt total diferite de orice altceva. e o combinatie de vechi si nou, de traditional si modern din multe puncte de vedere, de la arhitectura la peisaje, la oameni. uneori surprinzatoare, alteori nereusite, sydney este o capital mare, care le are pe toate. ce ne-a placut extrem de mult este ca au spatii enorme verzi, parcuri publice, unde vezi tot felul de oameni, de la studentii cu clasa de sport, la batranei, la angajati in pauza de masa, care fac sport! foarte multi fac jogging, dar si o gramada de alte chestii, atata timp cat fac miscare si transpira. cand am ajuns pe langa catedrala si apoi pe langa parcul botanic am fost napaditi de oameni care ne depaseau, ne veneau din fata, ni se opreau in fata ca sa faca intinderi… ne venea si noua sa o luam la fuga. cum era destul de innorat era si foarte placut, atunci cand nu era vant, sa te plimbi sau, in cazul lor, sa faci sport. gradina botanica este superba. spatial imens este plin ochi de tot felul de plante si plantute, tot felul de aranjamente, povestioare, cladiri si incaperi in care in weekend-uri si in diferite sezoane au loc tot felul de activitati. inca nu sunt obisnuita cu ideea ca aici e toamna, asa ca mi-e ciudat sa vad pe tot felul de brosuri programul de toamna. auzisem si ieri pe strazi tot felul de sunete de pasari ciudate, dar nu apucasem sa le vad foarte bine. astazi, in parc, am putut sa vedem multe dintre ele. trei dintre ele, la noi, intra in categoria papagali din magazin de animale, altele sunt foarte ciudate si nu le putem asocial cu nimic cunoscut. am vazut cateva micute, in mai multe combinatii de alb si negru, care scoteau sunete foarte ciudate si se miscau extrem de repede, ca nici nu le-am putut fotografia. pescarusii aici sunt foarte mici si mult mai draguti decat ai nostrii. sunt foarte obisnuiti cu oamenii si stiu ca atunci cand stai pe iarba sunt sanse mari sa primeasca ceva de mancare, drept urmare, am avut un partener de gazon aproape 30 de minute, asteptand calm, fara sa ne scape din ochi, macar un semn. l-a induiosat pe tako cu rabdarea sa, asa ca a primit un rest de corn
desi acasa ziua nu a inceput foarte de mult, aici e aproape miezul noptii. am avut si astazi o zi plina. nu am apucat sa recitesc ce am scris ieri, dar dupa o noapte aproape nedormita si dupa mult soare pe cap, oboseala de la mers is besici in talpa, sunt sigura ca nu am fost tocmai coerenta. ne-am trezit astazi pe la 9, cand tanti care face curat in toata casa asta, cu 4 etaje (desi de la strada vezi numai doua – e construita cumva in deal), a inceput sa dea cu aspiratorul. afara era destul de racoare (cel putin pentru australia) si innorat, mare schimbare fata de ziua precedenta. pentru astazi ne-am propus sa mergem pe jos pana la sydney bay, locul unde si de unde putem vedea opera, zona veche – the rocks – si gradina botanica si hyde park. multe strazi si multe locuri de aici poarta denumiri ce te duc cu gandul la londra, multe inscriptii istorice vorbesc despre primele dati cand regina elisabeta a 2-a a angliei a venit aici, a plantat un copac, a inaugurat un spital si cate si mai cate. cum nu prea avem multa mancare traditionala de gustat (aseara am gustat vegemite – pasta de legume foarte sarata, de culoare aproape neagra, care pe mine m-a facut sa ma gandesc la un sos de soia condensate – pe care copiii o mananca pe paine pentru ca contine multa vitamina b), ne-am permis aici sa mancam mai mult din super-marketuri, asa ca ne luam fructe si legume, cornuri si pui si ne facem pachete cu sandwich-uri. am iesit cu nu multa tragere de inima afara, mai ales ca batea vantul si ploua, insa faptul ca avem atat de putine zile aici ne face sa nu ne mai gandim la detalii. ne-am pus la spalat toate hainele, asa ca nu aveam mare lucru de imbracat, cu atat mai putin haine calduroase. ne-am incalzit repede cand am inceput sa mergem mai cu spor iar ploaia, daca nu ar fi batut vantul, a fost doar o mangaiere de stropi asa de usori, ca pareau fulgi. am presupus directia de mers si am fost ghidati de cladirile inalte din centrul sydney-ului. multe lucruri imi aduc aminte de state aici, sau londra si multe sunt total diferite de orice altceva. e o combinatie de vechi si nou, de traditional si modern din multe puncte de vedere, de la arhitectura la peisaje, la oameni. uneori surprinzatoare, alteori nereusite, sydney este o capital mare, care le are pe toate. ce ne-a placut extrem de mult este ca au spatii enorme verzi, parcuri publice, unde vezi tot felul de oameni, de la studentii cu clasa de sport, la batranei, la angajati in pauza de masa, care fac sport! foarte multi fac jogging, dar si o gramada de alte chestii, atata timp cat fac miscare si transpira. cand am ajuns pe langa catedrala si apoi pe langa parcul botanic am fost napaditi de oameni care ne depaseau, ne veneau din fata, ni se opreau in fata ca sa faca intinderi… ne venea si noua sa o luam la fuga. cum era destul de innorat era si foarte placut, atunci cand nu era vant, sa te plimbi sau, in cazul lor, sa faci sport. gradina botanica este superba. spatial imens este plin ochi de tot felul de plante si plantute, tot felul de aranjamente, povestioare, cladiri si incaperi in care in weekend-uri si in diferite sezoane au loc tot felul de activitati. inca nu sunt obisnuita cu ideea ca aici e toamna, asa ca mi-e ciudat sa vad pe tot felul de brosuri programul de toamna. auzisem si ieri pe strazi tot felul de sunete de pasari ciudate, dar nu apucasem sa le vad foarte bine. astazi, in parc, am putut sa vedem multe dintre ele. trei dintre ele, la noi, intra in categoria papagali din magazin de animale, altele sunt foarte ciudate si nu le putem asocial cu nimic cunoscut. am vazut cateva micute, in mai multe combinatii de alb si negru, care scoteau sunete foarte ciudate si se miscau extrem de repede, ca nici nu le-am putut fotografia. pescarusii aici sunt foarte mici si mult mai draguti decat ai nostrii. sunt foarte obisnuiti cu oamenii si stiu ca atunci cand stai pe iarba sunt sanse mari sa primeasca ceva de mancare, drept urmare, am avut un partener de gazon aproape 30 de minute, asteptand calm, fara sa ne scape din ochi, macar un semn. l-a induiosat pe tako cu rabdarea sa, asa ca a primit un rest de corn
am ajuns in australia de dimineata. din avion am vazut deja ce zona frumoasa, natura aparte are de oferit locul asta. cand ne-am apropiat de sydney am vazut opera si podul de sus si aratau intr-adevar extrem de impunator. in avion am avut si o camera montata care reda tot traseul: puteai sa urmaresti in timp real ce se intampla/ce se vede sub avion. am aterizat cu bine dupa aproape 10 ore de zbor. ne-au verificat un pic mai mult la vama, dar pana la urma ne-au dat voie inauntru
ne-am intalnit initial cu daniel care venise in pauza de masa de la job. lucreaza pentru primarie; da aprobari de contructii si modificari cladirilor din zona. are 24 de ani si a inceput imediat sa ne povesteasca despre petrecerile cu muzica tiganeasca pe care le organizeaza cu onur. ne-a dus cu masina pana aproape de o plaja mica si draguta, chiar langa sediul lui. plaja are nisip foarte fin si apa curata. foarte multi oameni aici fac tot felul de sporturi, evident, surf-ul fiind una din principalele activitati, dar niciodata singura. de acolo se trage, probabil, si alura lor sportiva.am stat la o cafea langa apa si ne-am horat sa mergem pana la bondi beach, ca sa vedem cu ce se mandreste sydney.
am plecat spre plaja si am mers si mers si mers. dupa o ora jumatate de mers, am ajuns la plaja. intr-adevar mare si cu nisip foarte placut la degete, apa foarte curata si colorata. dupa bamboo island ar fi fost greu ca bondi sa ne impresioneze, dar n-a fost rau
ne-am intors acasa si am povestit cu daniel si cu onur despre muzica, calatorii, tari si obiceiuri, despre situatia aboriginalilor din australia si despre cea a tiganilor din romania. daniel o sa mearga la exit anul acesta si vrea sa calatoreasca si prin bulgaria si turcia. dupa ce am facut un dus si inca o plimbare prin cartier, am adormit aproape instant.
la multi ani, dragelor!!!!
am avut o noapte lunga, foarte odihnitoare, dar am fi putut dormi si mai mult. cu toate astea, ne-am trezit la 7 ca sa pregatim bagajul si, din pacate, plecarea din japonia. am apucat sa facem si un dus si ne tot invarteam in jurul caloriferului nostru drag. astazi, ca sa [...]
cred ca suntem pe cale sa racim din nou. suntem extrem de obositi si am dormi in continuu, desi suntem atat de curiosi, inca, de japonia. ne-am trezit pe la 10 si afara e aproape ger si ploua cu galeata. ne-a spus aki ca astazi va ninge; nu ninsoarea pe care o stim noi si [...]
am ajuns cu intarziere (mare mirare!!!) in tokyo. ne doare spatele si suntem ametiti de oboseala. autobuzele de noapte japoneze sunt mult mai incomode decat cele cambodiene. chiar daca mult mai murdare si vechi, cele din cambodia sunt mai mari, scaunele mai largi, mai moi, cu perini la cap, se lasa mai mult pe spate [...]
dupa o noapte in care ne-am putut odihni foarte bine, ne-am trezit la 10 cu multe obiective pe lista. cand ne-am trezit nu era deloc asa de frig cum ne asteptam. am mai povestit cu roman despre job-ul lui si obiceiurile lor de dimineata si a plecat dupa carne. urma sa ne intalnim mai tarziu, [...]






































